Intorcandu-ma cu 20 de ani in urma, imi aduc aminte
cu mare drag de momentele fericite pe care scoala si colegii mi le
ofereau, in ciuda situatiei tensionate de acasa. La 7 ani am fost
dat la scoala. Eram un bobocel invinetit mai tot timpul iar durerea
imi era luata de unicile momente petrecute alaturi de doamna
invatatoare care ne invata sa citim, sa scriem si sa socotim. Nu
intelegeam eu prea bine care este rolul meu la scoala insa incet
dar sigur realizam ca sunt in competitie constructiva cu ai mei
colegi pentru a fi primul in clasa. Desi eram un copil infiat,
izolat pana la 6 ani in orfelinat, am fost adoptat si pana sa fiu
dat la scoala citeam si scriam destul de bine in comparatie cu
ceilalti prichindei, asta datorita interesului acordat din partea
mamei de a ma recupera si de a ma aduce la nivelul celorlalti
colegi. Mama s-a tinut de educatia mea printre ploaia de pumni si
injuraturi ai tatului meu ce ne invinetea pe amandoi. Pana in clasa
a 4-a am fost premiant si modelul clasei. Doamna invatatoare mi-a
fost mama ale cifrelor si literelor. Nu am sa uit niciodata
zambetul si vocea sa angelica care ma facea fericit in fiecare
dimineata la scoala. Chiar si atunci cand uitam sa-mi fac temele
sau nu invatam poezia, invatatoarea era cea care ma intelegea si ma
ajuta sa trec mai usor peste momentele grele din viata si familia
mea.
Scoala, datorita conflictelor in familie, imi era de
multe ori cel mai bun refugiu, acolo am invatat sa zambesc, sa ma
bucur si sa fiu apreciat. Scoala ma ajutat enorm sa-mi dezvolt
abilitatile creative, de comunicare si acolo am invatat ce inseamna
si ce este copilaria. Cu toti eram din medii diferite insa ne unea
un loc, SCOALA si INVATATOAREA. Eram prea mici ca sa facem
diferente si sa ne dispretuim. Ori de cate ori ne certam, nu tinea
mult si ne impacam ca si copii. Zburdam de bucurie atunci cand in
carnet erau numai note mari. Scoala m-a invatat si m-a ajutat sa
fiu un om mare. Am invatat importanta acesteia in viata mea, insa
mama a fost cea care m-a ajutat mult. Mama si scoala mi-au fost
parintii mei, au stiut sa ma asculte, sa ma inteleaga si sa-mi de-a
valoare, incredere si respect. Viitorul meu acum este unul fericit
pentru ca totul a inceput in scoala. Multumesc mamei, invatatoarei
si profesorilor pe care i-am avut si ii am ca m-au ajutat sa fiu si
sa gandesc ca un om mare.
Viitorul meu a inceput in scoala, lasa si viitorul
copiilor tai sa inceapa in scoala. Scoala este dreptul la educatie,
dreptul la copilarie. Sustine si tu aceasta campanie donand pe
http://sustineunicef.ro
