Intorcandu-ma cu 20 de ani in urma, imi aduc aminte cu mare drag de momentele fericite pe care scoala si colegii mi le ofereau, in ciuda situatiei tensionate de acasa. La 7 ani am fost dat la scoala. Eram un bobocel invinetit mai tot timpul iar durerea imi era luata de unicile momente petrecute alaturi de doamna invatatoare care ne invata sa citim, sa scriem si sa socotim. Nu intelegeam eu prea bine care este rolul meu la scoala insa incet dar sigur realizam ca sunt in competitie constructiva cu ai mei colegi pentru a fi primul in clasa. Desi eram un copil infiat, izolat pana la 6 ani in orfelinat, am fost adoptat si pana sa fiu dat la scoala citeam si scriam destul de bine in comparatie cu ceilalti prichindei, asta datorita interesului acordat din partea mamei de a ma recupera si de a ma aduce la nivelul celorlalti colegi. Mama s-a tinut de educatia mea printre ploaia de pumni si injuraturi ai tatului ...