Si ce ai vazut in mine care te-a uimit asa?, l-am intrebat.

Perpetuarea greselii. Am impresia, zise el, ca amandoi avem ceva in comun: si eu am incredere ca si tine in oameni, dar… diferenta intre noi este ca tu constati abia la sfarsit, cand e prea tarziu. Tu doar observi si speri. Spune-mi, te rog, ca nu-i asa!

Eu ma hranesc din speranta! Desi, mi-am dat seama, la un moment dat, ca as fi cu mult mai fericita daca n-as avea niciun fel de asteptari pentru ca atunci cand chiar s-ar intampla ceva bun as fi mult mai recunoscatoare, neasteptandu-ma la nimic.

Ala se numeste sacrificiu. Cami, tu stii cum esti? Faci sacrificiul abia la sfarsit cand speri ca acel sacrificiu mai poate schimba ceva. Si nu mai poate schimba nimic.

As vrea sa nu iei ca referinta ultima mea relatie… si sa crezi ca asa au fost toate. Am avut relatii in care… n-am avut niciun fel de asteptari de la bun inceput si am facut mari sacrificii si in timpul relatiei si dupa ce s-a term...