Mă cunoşti de aproape, Doamne,

Mă ştii, în pătrunzi gândul, cuvântul,

Mă călăuzeşti prin ierni şi toamne,

Eşti Cel Preaînalt, pururi Sfântul…

Mâna Ta Bună o pui peste mine,

Şi stau mereu, smerit, în Faţa Ta,

Mă aperi de rău, mă trezeşti la bine,

După noaptea aurită în lacrima grea…

M-ai întocmit în mod minunat,

Fiinţa mea slabă - e tare în Tine,

Prin Cuvântul Tău sunt şi curat,

În rugăciune e har, lumină, şi e bine…

În Cartea Ta mi-ai scris viaţa,

Totul a fost, în adevăr, pregătit,

Ai alungat duhuri rele, ceaţa,

Şi, Doamne, nu m-ai risipit…

Când adorm sunt mereu cu Tine,

Când mă trezesc sunt iarăşi cu Tine,

M-ai vindecat de păcatul din mine,

Ai ars răul cu prea mult bine…

Gândurile Tale sunt nepătrunse,

Nu le pot număra, nici nu le ştiu,

Și-n ceruri luminează cele spuse,

Şi, iată, sunt, chiar, umilul fiu…

Numai, Tu, Doamne, inima o ştii,

Numai Tu îmi cunoşti gândul,

Mi-ai dăruit clipe aurite, mii,

Ai altoit în sufletu-mi Cuvântul…

Nu mă pot abate pe dreapta Cale,

Mâna Ta mă conduce prea vie,

Sunt chemat în lucrările Tale -

Mă-ntărești prin har şi veşnicie…

C Stancu ©