Eram la Sambata de Sus de sarbatoarea Sfintei Marii si ne pregateam de intoarcerea in Bucuresti. Ziua se anunta lunga si calduroasa. Mica vacanta se termina, iar noi nu ne doream asta. Mi-am adus aminte ca citisem multe povesti interesante despre o manastire rupestra aflata in directia noastra de mers, doar cu o mica abatere. O manastire cuprinsa de mistere al carei origini temporale si religioase nu au fost stabilite inca.

Pana la destinatie puteam merge pe DN1 pana la Sercaia dupa care faceam stanga cu 54 km inainte de Brasov sau mergeam pe drumul judetean 104A, trecand prin Lisa, Recea si alte mici localitati. Cel din urma drum este paralel cu DN1, ocolea aglomeratia, dar in acelasi timp merge un pic mai aproape de munti. Mereu m-am intrebat, de cate ori mergeam pe DN1 de la Brasov spre Sibiu, de ce nu s-a construit o sosea mai aproape de munti, sa te bucuri mai bine de frumusetea acestor munti. Mergand pe acest drum care traversa zone intinse agricole si satuce simpatice, ajungem la biserica Buna Vestire din centrul localitatii Sinca Veche, dupa care mergand in dreapta iesim din Sinca Veche si dupa 500m facem stanga pe un drum neasfaltat. Mergem pe el si nu departe putem parca si merge pe jos spre manastire.

Intram in zona imprejmuita cu un mic gardulet. Aici urcam pe niste scari sapate in pamant si patrundem intr-o padurice cu salcami tineri si rari. Ajungem la un izvor: Izvorul Buna Vestire. In dreapta este o stanca, insa mare parte din ea este acoperita de un acoperis de tabla. Biserica sapata in stanca este acoperita privirii si protejata astfel de intemperii. Patrundem intr-o camera mare, cu bolta inalta din care se vede ca ar continua alte camere, unele din ele pastrand acum doar urme de ziduri. Mai gasim 5 camere sapate in stanca, din care doua sunt considerate altare. Una din camere are un tavan ca o palnie, partea de sus fiind deschisa, lumina patrunzand in interior si alungand intunericul din aproape intreaga biserica. Acum este partial acoperita partea superioara a conului, dar in trecut nu era asa si lumina patrundea nestingherita. Aceasta este turla bisericii, clopotnita. Interesant este ca aceste forme arhitecturale de biserica se pastreaza in interior, insa din exterior nu se banuieste nimic din aceste forme. Se spune ca daca stai in aceasta camera cu turla si te rogi, rugamintile curate iti vor fi indeplinite. De la aceasta credinta vine si denumirea acestui lacas de Manastirea Ursitelor sau Templul Ursitelor.

Ne-am plimbat indelung prin camerele manastirii. Aveam o neliniste inexplicabila. Voiam sa plec, pentru ca nu erau multe de vazut, insa de fiecare data ma intorceam si mai cautam inca odata ... inexplicabilul. Nu am trait nici o revelatie si nici nu as putea spune ca mi s-au indeplinit dorintele, dar se spune ca aici se intampla fenomene ciudate, neexplicate de ratiunea umana si cu metodele normale ale logicii pe care o cunoastem. Este un loc care indeamna la meditatie si care impune solemnitate.

Nu se stie cu exactitate cand a fost sapat acest lacas si este cu atat mai interesant cu cat unii sustin ca el a fost construit acum 7000 ani. Altii sustin ca are data mai noua de constructie, respectiv in anii 1700. Dupa cum ni se descrie, este o manastire crestin-ortodoxa, insa, daca acceptam ca a fost construita in perioada predacica, nu mai poate fi vorba de asa ceva, cel putin nu la origini. Ulterior, insa, putea fi modificata in spiritul crestin.

Se spun multe povestiri despe intamplari petrecute in acest loc: odata s-a auzit un cor de calugari cantand din vazduh, alta data s-au vazut globuri albe plutind in imprejurimi; pe vremuri tinerii practicau un ritual in urma caruia stiau ca isi vor gasi ursita si se vor casatori in anul in care faceau ritualul; nu mai spunem de energia pe care acest loc o are si pe care o imprumuta lucrurilor lasate aici de localnici, protejandu-i ulterior.

Ne-am continuat drumul de aici printr-o padurice si am ajuns la manastirea cea noua - Schitul Sfantului Nectarie. Este o manastire de calugari, frumoasa, care adaposteste moastele Sfantului Nectarie. Este o oaza de liniste si puritate.

Am plecat de aici ingandurati, ca in transa. Ceva ne atinsese sufletele si reflectam. Aceasta parte spirituala, mistica a Romaniei ofera o noua perspectiva si da ocazia la noi descoperiri.