Sfârşit de toamnă, început de iarnă. Zile libere, prilej
de bucurie. Anul acesta am ratat parada de 1 Decembrie, dar am
sărbătorit Ziua Naţională unde altundeva decât în Maramureş. Peste
1200 de km dus-întors, aproape 10 ore de mers Bucureşti - Poienile
Izei. Patru zile de vis.
Aşadar, vă zic repede, că ne prinde
Crăciunul.
Pensiunea, casă şi masă de nota 20. Peisaje, vreme, tot
ce vrei în vacanţa de iarnă. Adică, şi zăpadă dar şi drumuri
curăţate.
Atracţii turistice.
Mocăniţa ultima cale ferată forestieră cu abur din lume.
Călătoria plăcută, afacerea de la sosire lasă de
dorit.
Cimitirul vesel de la Săpânţa
Mie nu mi se pare vesel, dar eu nu am simţul umorului
prea dezvoltat. Interesant.
Am lăsat la final închisoarea-muzeu de la Sighet, despre
care am scris separat, aici.
