Citesc a doua carte de Backman. Prima a fost mai mult ca savuroasa, o carte din aceea pe care -o mananci dintr-o bucata. Mi-a curs prin imaginatie si l-am inteles pe Ove ca si cand as fi trait toata viata langa el. Imi amintesc ca-mi tot ziceam, “Ove-i o parte din tine” :))

Bear Town nu e asa de lina. Poate pentru ca o citesc in engleza de data asta. Poate traducatorul roman a prins mai bine esenta scrierii lui. Mereu ma gandesc cand citesc la cat de mult se pierde prin traducere si incerc sa-mi imaginez cum ar fi zis-o autorul daca ar fi vrut s-o zica mai bine.

Dar divaghez. Va spun ce citesc doar pentru ca-n cartea a doua este un pasaj lung despre atacuri de panica. Se ia un “soccer mom”, se adauga un job consumant, trei copii, o tragedie mai veche in familie si niste treburi cotidiene complexe si se amesteca la foc mic. O reteta clasica de altfel pentru atacuri de panica, desi altii le obtin cu mult mai putin.

De fiecare data cand citesc despre ele m...