ea: ce se ascunde în măruntaiele onestităţii?culori, esenţe năbănuite,alei tăinuite?frici?am sorbit ultima gură de cafea lăsată de tine în ceaşcăa fost rece, la fel ca şi lipsa ta.pe fundul său, zaţul îşi lasă povestea să fie spusă,aş vrea să o pot citi,dar nu mă pricep.la fel se întâmplă şi cu oamenii,numai că pe ei, nu vreau să îi citesc,îi iau aşa cum percep şi viaţa: o călătorie cu mult imprevizibilşi muzică.tu, acum, pe unde îţi porţi muzica?mi-e dor...