Daca este ceva care ma oftica cel mai mult in umila mea existenta este ca ajung prea tarziu. In marea parte a cazurilor. Prea tarziu la intalniri, prea tarziu la petreceri, prea tarziu in relatii, prea tarziu, in general. Fix cand toata lumea e deja plictisita, cherchelita, angajata in discutii interesante sau chiar combinata. Nici macar mancarea nu mai e sau orice faramita de altceva pe care pot sa il exploatez, sa o construiesc de la zero, sa o bibilesc si sa o transform in ceva grandios, al meu.O buna perioada de timp nu m-a deranjat asta, pentru ca ma multumeam cu roluri secundare sau de figuratie in filmul pe care eu insami (credeam ca) il construiam, spunandu-mi ca am timp, ca vor fi ocazii in care voi putea straluci in roluri principale si ca voi fi acolo de la inceput. Stiti voi, atunci cand se striga catalogul si se impart toate rolurile pentru urmatorul film de actiune/romance/comedie etc.Cam asta a fost filmul vietii mele o buna perioada de timp: R...