Cine-mi furaţi iar tăcereaÎndelung vibrată-n credinţă?Cu ce dreptul la viaţă e vrereaAscunsă  în ziduri de fiinţă?Acum nu mă vreau întrebată,Libertatea o cer vameşii cruzi.Mâna sculptată pe gură, iată,Este perpetuu  sub ochii uzi.N-am voce urlată în vânt,Zidită n-a vrut Creatorul,În lume ştearsă, doar în cuvântDă mâinii drepte soborul.Se pare că eu mai am sensulDespărţirilor din neam...Cu mine-şi întâlnesc versulPrintr-o nălucă adusă de hram.Acum urc scara ÎnvieriiCe o încearcă omul postind,Iar la sfârşitul răstignirii,Iisus dă o altă faţă înviind.