GÂNDURI DESPRE ZEI

Ideile şocante sunt preferate de cititorul de elită, de unii creatori, care îşi bazează sistemul de valori şi de principii pe gândurile care ies din normal şi care par a avea o anumită susţinere ştiinţifică spectaculoasă.

Una dintre aceste concepţii, vehiculată prin cărţile de popularizarea ştiinţei, este legătura intimă dintre Fii lui Dumnezeu şi femeile oamenilor, ca fiind legătura dintre o categorie umanoidă aparţinând unei specii de pe o altă planetă şi femeile oamenilor, o legătură misterioasă, cu urmări pentru generaţia noastră de oameni trăitori pe terra, cu privirile îndreptate spre un alt pământ ...

O legătură între zei şi oameni, cu alte cuvinte.

Deci zeii printre noi, pregătiţi să –ţi dea un pahar cu apă când eşti însetat ...

Baza controverselor a plecat din interpretarea exotică a cărţii Geneza din Biblie, în corelaţie cu unele descoperiri ştiinţifice.

Din păcate pentru susţinătorii acestei idei, ceea ce pare spectaculos, nu este susţinut şi de Biblie ori de ştiinţă.

Totul pare o aparenţă, bazată pe logica umană, care refuză logica divină, o analiză din poziţia umanistă care refuză poziţia clasică apologetică teologică. Omul are prioritate înaintea lui Dumnezeu, adică, pe principiul că Dumnezeu refuză secretele creaţiei individului flămând de cunoaştere şi de aici misterul şi bucuria celor care totuşi ajung să ştie, sentiment uman de altfel  ...

De fapt, cine înţelege primele trei capitole din Biblie, va înţelege şi restul, idee susţinută de teologii serioşi, începând cu Sfântul Augustin şi, cred, baza credinţei în orice epocă.

O lectură atentă a Bibliei ne relevă următoarele aspecte:

- după căderea în păcat a omului şi după moartea lui Abel, care a fost ucis de Cain, familia originară a avut un fiu pe nume Sem, care a luat locul lui Abel. Atunci au început oamenii să cheme Numele lui Dumnezeu, iar cei care, spre deosebire de Cain şi urmaşii săi, au reluat închinarea la Dumnezeul creaţiei, se numesc şi se numeau Fii lui Dumnezeu.

“ Gen 4:26  Lui Set de asemenea i s-a născut un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii a chema numele Domnului Dumnezeu”. 

Aceştia s-au constituit într-un grup distinct şi au conservat cunoştinţele şi felul de viaţă pe care le-a lăsat Dumnezeu lui Adam. Având în vedere zestrea genetică superioară, inclusiv nouă, de exemplu, zestre care nu era afectată accentuat de păcat, în acel moment al istoriei, aceştia trăiau aproape 1.000 de ani, probabil aveau 8 – 10 m înălţime şi aveau un bagaj de cunoştinţe net superioare grupului uman urmat de Cain care s-a ocupat cu crearea de unelte, zidirea de comunităţi umane specifice, etc. Exista o diferenţă între oameni, între aceste colectivităţi, efect al dreptului de liber arbitru lăsat omului de Dumnezeu.

Evident că Fii lui Dumnezeu, numiţi astfel pentru că urmau Calea dată de Dumnezeu lui Adam se deosebeau clar de restul oamenilor, fiind despărţiţi de aceştia, iar contactul cu oamenii obişnuiţi îi releva ca zei prin ceea ce făceau, ce practicau şi ce puteau să facă, erau clar aleşi şi mult mai puternici prin deţinerea informaţiei corecte.

Ori, se ştie, informaţia duce la putere, e chiar esenţa puterii.

Dar grupul Fiilor lui Dumnezeu a intrat în criză prin faptul că nu se mai putea perpetua, modul acesta de viaţă le afecta continuitatea, aceste fenomene fiind prezente ulterior şi în cazul comunităţii esenienilor, sau unor călugări, etc... Au omis importanţa trupului de carne care a fost şi el creat de Dumnezeu, ca templu al Duhului, adevăratul Templu, model al Cortului întâlnirii, ulterior ...

Ajunşi în punctul de tensiune a crizei, Fii lui Dumnezeu au luat decizia să se unească cu fiicele oamenilor, din comunitatea formată de Cain, pentru a-şi asigura continuitatea, în condiţiile în care numărul oamenilor pe pământ era redus şi pentru că porunca lui Dumnezeu era ca oamenii să se înmulţească şi să stăpânească pământul. De reţinut că unirea dintre bărbat şi femeie era şi una consancvină, în cadrul familiei, ne existând alte soluţii dat numărul redus de indivizii, slab grupaţi în comunităţi mici, izolate, fără circulaţia ideilor, a cunoştinţelor esenţiale, etc.

Poziţia lui Iisus în privinţa dumnezeilor este reliefată atunci când face trimitere la Psalmul 82, psalm în care se arată posibilitatea omului de îndumnezeire, posibilitate susţinută de ortodoxismul luminat şi de cel evanghelic prin doctrina umplerii cu Duhul Sfânt, doctrine teologice importante în creştinism. De remarcat că regretatul Dumitru Stăniloaie, teolog important, a fundamentat această doctrină care a fost preluată în creştinism ulterior şi de un grup de teologi evanghelici care au dezvoltat ideea.

Iată ce putem citi în Psalmul 82 :

„ Psa 82:1  (Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeu a stat în dumnezeiască adunare şi în mijlocul dumnezeilor va judeca.

Psa 82:2  Până când veţi judeca cu nedreptate şi la feţele păcătoşilor veţi căuta?

Psa 82:3  Judecaţi drept pe orfan şi pe sărac şi faceţi dreptate celui smerit, celui sărman.

Psa 82:4  Mântuiţi pe cel sărman şi pe cel sărac; din mina păcătosului, izbăviţi-i.

Psa 82:5  Dar ei n-au cunoscut, nici n-au priceput, ci în întuneric umblă; stricase-vor toate rânduielile pământului.

Psa 82:6  Eu am zis: "Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt".

Psa 82:7  Dar voi ca nişte oameni muriţi şi ca unul din căpetenii cădeţi.

Psa 82:8  Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul, că toate neamurile sunt ale Tale”.

Esenţa „ meseriei „ de zeu este aceea de a avea grijă de creatură, de a asigura protecţia creaţiei, de a nu abandona omul, indiferente de situaţie. În fond Dumnezeu a considerat de la început că omul se poate desăvârşi şi a considerat toate lucrurile bune, dovadă testul Iov, sau testarea lui Iisus care a fost dus de Duhul în pustie să fie ispitit, în textul original, în limba greacă veche, sensul este testat.

Chiar Iisus a venit în chip uman pentru a sluji, nu pentru a i se sluji – vezi Marcu 10:45.

“ Mar 10:45  Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi”.

După cum vedem  ideea nu este ca zeul să fie slujit, să ajungă în fruntea bucatelor şi de acolo să taie şi decidă cum vrea , după buna plăcere a sa, fără scop în cadrul creaţiei...un zeu rupt de oameni, depărat, misterios, ascuns mundanilor  ...

Din alt punct de vedere şi descoperirile ştiinţifice arată că o întâlnire directă dintre o civilizaţie extraterestră şi umanitatea aşa cum o cunoaştem pe pământ în prezent, nu este posibilă din cauza decalajului energetic dintre cele două. Dacă luăm în considerare că America consumă resursele energetice a cinci continente echivalent, Europa a trei continente echivalent, şi dacă Asia, Africa, China vor adopta un stil de viaţă asemănător, numit civilizaţie înaintată, planeta va intra în colaps din lipsa resurselor energetice. Tot astfel o civilizaţie extraterestră ar consuma resursele energetice ale pământului care, astfel, ar dispare.

Este posibil ca sonde extraterestre să cerceteze civilizaţia noastră, dar specia în sine, care să se cupleze cu femeile oamenilor, mai puţin probabil, iar o specie evoluată nu cred că va avea nevoie de contactul fizic dintre indivizi de sexe opuse pentru perpetuare,  apoi e relativ ca speciile să fie compatibile, şi e relativ ca o specie extraterestră să fie divizată în sexe, cel puţin, structura fiinţei lor să fie bazată tot pe carbon, etc ...Pentru o civilizaţie extraterestră alte sunt modalităţile de perpetuare, mai degrabă prin puterea spiritului, idee sugerată şi de modul de venire în lume a lui Iisus.

De fapt ideea unui contact între zei şi femeile oamenilor pune sub semnul întrebării capacitatea lui Dumnezeu de a crea o specie desăvârşită pe pământ, ori acest lucru ţine mai degrabă de capacitatea omului de a –l depăşi pe Dumnezeu prin sfidare, decât de revelaţie.

E tentaţia păcatului originar, de a muşca din fructul oprit, e dulce, dar te afectează, iar efectele trebuie să ţi le asumi, la nivel de individ, pe planul spiritual, sfidarea lui Dumnezeu te afectează ca fiinţă creată, îţi afectează legătura spirituală cu divinitatea...

Cu alte cuvinte cele trei capitole din Geneza, primele, definesc lumea creată, aflată sub control divin ...

Constantin Stancu ©