Poate in tine vad ce n-am mai vazut de mult timp. Da, in ochii tai verzi. Timiditatea din ei ascunde alt adevar ascuns si de oprimarea si singuratatea atat de familiare tie deja. Te sorb din priviri si uneori inghet langa tine privindu-ti trupul si imaginandu-mi cum te dezbrac usor, gentil...si te asez pe piedestal numai sa te privesc...fara sa te ating. Dar nu. Mintea ta alearga prin pustiu caci nu gaseste leac pentru acea galagie infernala care striga dupa libertate. Si o lasi sa fuga si sa se loveasca de pereti, subtiindu-se cu fiecare clipa. Pentru ca vrei sa fie libera...daca trupul tau este captiv inca. Ramai muta si atat. Nu poti scapa de greutatea ochilor lui...ai lor. Te apasa si te tin inchisa in tine. Nici nu vezi...nici nu auzi dar mai rau nici nu mai simti caci fiind plecata atata timp ai uitat cum este.  Poate nici nu iti vei mai aminti vreodata. Dar daca imi permiti as vrea sa te invit la un dans. Raftul acela e demult invechit si dureros. Cand vei inflori