Mi-e dor de tine, țara mea frumoasă, mi-e dor de tine, țara mea de do

Sunt singur, depărtarea mă apasă, mă chinui ca să-mi fac un viitor,–

Printre străini ce-au inima vârtoasă, mă slugăresc cu vârf și îndesat,

Pentru o leafă care nu-i făloasă, mi-ar pune sufletul chiar la mezat.

Aveam cândva un viitor în tine, o casă bună și-un salar decent,

Dar astăzi s-au ales numai ruine, din fierul vechi s-a luat doar un procent

Din ce era valoarea-adevărată, a fabricilor care au hrănit,

Cinci milioane de români și iată, azi sunt aici la suflet cătrănit