Paște Ortodox, Paște Catolic... aprilie
2017
Este un moment aparte al anului, un punct de reper
de care se leagă, în mod tradițional, credințe, valori și simboluri
sfinte, mistice.
Mieluțul Domnului purcede din sânul Dumnezeirii,
blând, nevinovat, la fel ca un copilaș inocent în brațele iubitoare
ale Mamei... ținut cu grijă și în deplină
siguranță..
Și totuși l-am sacrificat! Îl sacrificăm și
astăzi, îl sacrificăm MEREU, pe Dumnezeu, care nu și-a propus în
Creație o lume absurdă, înstrăinată, lipsită de credință, egoistă,
narcisistă..
Dintotdeauna, Dumnezeu ne-a vorbit, cu voce
șoptită, așa zisa voce interioară, vocea corectă a inimii, nu cea a
minții..
Problema noastră, astăzi, este că noi mentalizăm
totul... noi clasificăm, judecăm, osândim, după criterii „comune”,
aparent unanim acceptabile!
În realitate, creația aceasta „supremă”, OMUL, are
o viață efemeră; cu toții se întorc, singuri, așa cum au sosit,
acolo de unde au venit.
Murim, pe rând, fiecare la sorocul său, fără a mai
fi “în gașcă”, fără adrenalina din super-mașinile sau motoretele
care se întrec cu disperare noaptea târziu, pe șosele, fără
intrările în cluburi selecte, fără ..fițe și diverse figuri… fără
pofte măsurate în dorințe atât de mari încât toate diamantele din
lume par a fi neîndestulătoare, infinită poftă de opulență, dar și
prea-plină de suficiență, în același
timp..
Iar Ciclul Vieții continuă, totul merge înainte,
fără ca, din păcate, a mai privi înapoi.. dacă nu în noi, măcar
cercetând învățămintele atâtor strămoși, mult mai înțelepți și
deschiși lumii interioare.
Cei foarte puțini știu că acolo, și numai acolo,
la Maeștri, se află sursa Renașterii Spirituale, a Trezirii și a
Învierii și a Vieții Veșnice, a cărei semnificație și realitate
mult prea puțini o cunosc și o înțeleg.
Anume, că Viața Veșnică sau Iluminarea sau
Eliberarea sau Mântuirea, nu reprezintă un ‘concept’, un cuvânt
abstract și gol de esență, ci dimpotrivă, este chiar Esență Pură,
Vitală... esența, de fapt, a mersului înainte al fiecăruia dintre
Noi!
Mersul prin vieți, mersul printre
aștri..
Revenind la oile și mieluții noștri... acum,
sărbătorim Paștele, Învierea Domnului Nostru Iisus Christos, despre
care să nu uităm că:
IISUS NU ESTE O VICTIMĂ
> EL ESTE UN EROU
IISUS NU ESTE O PERSOANĂ
> EL ESTE UN SIMBOL !
“Din sfera mea venii cu greu
Ca să-ți urmez chemarea...”
“Pe voi, în cercul vostru
strâmt,
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor și rece”
(fragmente din poezia “Luceafărul” de Mihail
Eminescu, geniul poetic al poporului român)
Să observăm Marea Deosebire:
El, Iisus, nu a fost rece față de noi, dimpotrivă,
El a venit cu o misiune, aducând lumină și căldură cât să ajungă
pentru o lume întreagă…el nu s-a etalat ca reprezentantul altor
sfere, deși chiar asta era: cel care provine dintr-o realitate
transcendentă ‚nouă’.
O realitate perfect paralelă, cu care numai la
Infinit putea-vom converge.
După cum știm, până și liniile paralele se unesc
într-un punct îndepărtat, adică la +
∞, fiindcă de fapt tot ce este pe planeta noastră
albastră este convergent și congruent, vizibil sau
nu...
Iisus a venit către noi tocmai urmare chemării pe
care, inconștient, i-o adresasem, din veac în veac, însingurați în
pustiul din noi... dornici de acea iubire primordială care să ne
accepte și care să nu ne mai judece.
Fie ca și noi, fiecare dintre noi, să renaștem
frumos, mereu mai Sus pe Spirala Evoluției de Sine, din viață în
viață!..
Doamne Ajută!
Ancuța din „Căsuța Sufletului”
16 aprilie 2017
