| O mică Elveţie: Moisei, Maramureş Sursa foto: Oana Coman |
Zi de zi apar dovezi neaşteptate ale brandului turistic
pe care îl reprezintă comuna Moisei, din Maramureş.
Cu două puncte de interes, Monumentul eroilor din 1944 şi
Mănăstirea, Moiseiul reuşeşte să atragă atenţia celor
care vor să recupereze o vârstă nealterată a umanităţii, în
mijlocul unicei civilizaţii tradiţionale încă active din Europa,
Maramureşul, şi în special Maramureşul istoric.
Astăzi vă semnalez un articol apărut în revista
Caţavencii, la 15 decembrie 2011, intitulat simplu
Moisei, Maramureş.
Îi mulţumesc, în numele tuturor moiseienilor, autorului, Grig Bute, pentru că a pus umărul la promovarea unui brand în devenire şi reproduc articolul, invitându-vă, în acelaşi timp să intraţi şi aici, unde există şi o galerie foto cu Moiseiul acoperit de zăpadă:
Îi mulţumesc, în numele tuturor moiseienilor, autorului, Grig Bute, pentru că a pus umărul la promovarea unui brand în devenire şi reproduc articolul, invitându-vă, în acelaşi timp să intraţi şi aici, unde există şi o galerie foto cu Moiseiul acoperit de zăpadă:
Colindînd prin Maramureș, ajungem astăzi pe Valea
Vișeului, la Moisei.
Mai întîi, oprim pentru a aprinde o lumînare
la troița din fața casei-muzeu Martirii de la Moisei în care, pe 14
octombrie 1944, 29 români şi trei evrei bănuiți de a fi partizani
au fost închiși și mitraliați prin ferestre de către trupele
horthyste în retragere. Înăuntru, prin camerele în care liniștea
păstrează încă ecourile rafalelor de mitralieră, sînt expuse
obiecte personale și fotografii ale
victimelor.
Peste drum, pe o colină, în marginea
pădurii, sculptorul Vida Géza le-a ridicat un monument: 44 de
trepte care duc spre 12 stîlpi de piatră dispuși circular. Doi
dintre ei, cei de la intrare, au capete de bărbați tineri, ceilalți
zece poartă măști tradiționale maramureșene, chipuri simbolice ale
duhurilor din legendele locului.
Gazda, nenea Toader, un moroșan țeapăn, încă
verde, ne primește în căsuța veche, bătrînească, cu prispă și
acoperiș de șindrilă, dintre șura cu lemne și saivan. De cînd și-a
ridicat locuință nouă, pe asta a transformat-o în casă de oaspeți,
pentru cei amatori de a trăi, măcar o zi, în ambianța simplă și
curată a vetrei moșilor săi: sobă cu pirostrii, paturi acoperite cu
scoarțe înflorate, oale de lut, ştergare și poze vechi pe
pereţi.
Pînă se încinge focul în sobă, ne încălzim cu o
pălincă și ronțăim o pastramă de berbecuț. Mîine merem la Borșa:
Țurai!
RSS
