Cald. Mult prea cald pentru gustul meu. Desigur poate unii prefera senzatia...se simt mai aproape de casa...de infern. In orice car...mie nu imi este bine. Chiar deloc. Am ajuns sa am stari pe care nu le credeam posibile la mine. Eu!? Cel care eram atat de optimist in fiecare clipa si care credeam ca rabdarea si "timpul" le rezolva pe toate? Hai sa fim seriosi. Astea sunt doar povesti de adormit copii. Timp am irosit destul si rabdare am avut poate prea multa...si la ce bun? Tot degeaba. Tot repeti ani la rand aceleasi lucruri doar sa constientizezi ca in final sunt la fel ca la inceput. Ai impresia ca esti ok dar nu esti. Poate putin mai trist. Poate azi cu o forma incipienta de depresie. Poate maine ceva mai bine dar fara premize prea stralucite din care sigur nu va iesi ceva bun. Stai ca un/o bou/vaca uitandu-te intr-un ecran si iti umpli existenta golasa cu nimicuri trecatoare avand doar impresia de socializare. Stai si comentezi despre altii fara a fii i