In urma cu un an, am fost intr-0 minunata
excursie in capitala Spaniei, Madrid. Imi aduc aminte cu mare
placere de locurile vizitate, de decoratiunile minunate ale
Palatului Regal, de aglomerata Gran Via si de jamonul si sangria de
la restaurantele madrilene.
Insa parca tot emblema capitalei spaniole
mi-a ramas cel mai bine in minte, poate si pentru faptul ca de mult
asteptam sa il vizitez - este vorba bineinteles despre Muzeul
Prado. Denumirea vine de la cuvantul "prado", care in spaniola
inseamna pajiste. Anul trecut, cand l-am vizitat, muzeul sarbatorea
195 de ani de la inaugurare, in anul 1819, fiind construit la
ordinul regelui Carlos al III-lea. Prado este considerat unul
dintre cele mai interesante muzee de arta din lume, iar unii afirma
ca ar detine cea mai importanta colectie de pictura europeana din
lume. Cand am vizitat Prado, am intrat pe la poarta strajuita de
statuia lui Francisco de Goya si am stat la o coada decenta, de
aproximativ 10 persoane, dar care s-a miscat repede, fara probleme.
A trebuit apoi sa ne alegem ce galerii sa vedem, pentru ca era
imposibil de vazut tot - si am ales Velazquez, El Greco, Rembrandt,
Goya, Caravaggio si Rafael. Pe masura ce cutreieram holurile largi,
eram din ce in ce mai obositi, dar si mai incantati de ce am vazut,
secole intregi de cultura umana stand expuse pe pereti in fata
ochilor nostri. Am fost impresionat de pictura lui Velazquez (cu
celebra "Las meninas"), dar mai ales de tablourile lui El Greco, cu
stilul sau misterios si chiar sumbru - parca mi-l si imaginam cum
picteaza intr-o camera intunecoasa, la lumina slaba a unei
lumanari. Am trecut rapid apoi pe la pictura italiana, cu Rafael si
Caravaggio in prim plan, ca mai apoi sa ajungem la Goya, pictorul
"Majelor", cu o opera ce si-a atins apogeul spre sfarsitul vietii
pictorului. Cand am iesit din muzeu, obositi si infometati, am fost
intampinati afara de ritmuri de flamenco si de o formatie de
dansatori care performau dansul traditional
spaniol.
