…si sa recunosc cu mana pe inima! Da, am fost la schimb de carti din Timisoara. Da, m-am simtit mai bine de limita normala! La inceput, nesigura si curioasa apoi din ce in ce mai detasata sfarsind 3 ore jumate de conversatie interesanta, in care nu m-a intrerupt nimeni (si nu s-a intrerupt nimeni, cel putin fara sa-si ceara scuze), nu m-am simtit nici macar o clipa plictisita nici chiar dupa o jumatate de ora de vorbit strict despre pisici si animale de casa!

Nu m-am plictisit vorbind despre carti si mi-am dat seama ce mica sunt in aceasta lume construita din carti si cat mai am de citit – dar trag nadejde ca acest schimb de carti lunar ma va trage un pic de manecuta si ma va mustra de nu pun mana pe carte.

N-am mai avut asa o discutie interesanta de luni de zile, si am prieteni! (adica am avut, acum am mai putini) e bine daca macar glumesc pe tema asta) si trebe sa mai admit ca au fost oameni de nota zece dar citindu-le blogul acum cateva minute imi dau seama c