Țipă! Abrupt, adânc, tristețea limpede a auzului… Nevorbite-mi sunt căile inimii, nebăgate în silabe; cuprinsul universului nu ne implică și pe noi, ca doi muritori de rând, nemuritorii cuvintelor, care încă dăinuiesc, în lipsa alternativelor tactile. Țipă tăcând! Din străfundul sufletului atunci când nimic dintre noi nu mai pare un dans; mi-e simplu și trainică …