V-am mai zis ca îmi plac diminetile linistite. In repetate rânduri cred ca am scris-o… Genul ala de dimineti in care ma dau jos din pat, mănânc fără sa aud vreun om bodoganind pe lângă mine, îmi beau cafeaua zăcând pe canapea. Cu o carte, de preferat. La plaje cu nisip fin si însorite nu mai visez de mult. Adicatelea sa fiu acolo intr-o dimineata linistita. Momentan nu mai visez nici la mine acasa sa am o dimineata linistita. Astept sa mă întorc la mubca ca sa beau o cafea in ritmul meu si fără sa fiu nevoita sa car vreun copchil in brate. Pe de alta, nu or fi ele linistite, dar sunt amuzante. Poate nu pe moment, dar dupa cateva ore cand îmi trec nervii mă cam pufneste rasul. Dar sa va povestesc despre dimineata asta. Dimineata care a urmat unei nopti… interesante. Ora 7.30, ora la care suna alarma, ne-a surprins in formula următoare: Bulbuc cu fundul in sus in mijlocul patului; eu pe marginea patului, cumva in diagonala, dormind pe perna de alaptat, pe spate...