ne vedem in trecut

48 de necugetări alese

salut a început postul și cu el remușcări peste remușcări dar ca întotdeauna de lângă mine ma privesc din afara celor ce sunt și mă bucur că pot fi și în afară de toatele celor din jur încercând sa șterg cu buretele cele ce ma încruntă când îmi amintesc constructul antisocial încriminator nu ca terță ci ca faptic al identităților ce s au petrecut prin fața ochilor încercând sa îmi umbresc propriul trecut întunecândul cu alte umbre adăugate peste pentru a nu vedea de unde am plecat pe unde am fost unde sunt și unde am ajuns cu mintea incurcată în dodii neliniști și înfurieri inconștiente de neputința de a aparține unui mediu neostil și mă pun la zid cu o grotescă imagine a celui cu care mă uit la mine când mai demult încercam sa îmi amintesc din neamintiri din cine sunt cu care încerc să nu ma identific fiind cine nu ma reprezintă ajuns în fața propriilor acțiuni care nu ma definesc cu o mai clară conștiință de cauză pe zidul grotei din care îmi privesc umbra trecutului și incerc sa ies din conturul unei persoane care este reprezentată clar de faptele care stau la temelia celui ce nu ar fi făcut ceea ce s a facut de persoana ce nu și ar fi dorit dar a dorit pana la urma și este ce a fost in deplina cauză fapele mincinoase dar cum incriminam imaginea stigmata a unui desfrânat cu conștiința neîmpăcata dar robită de patimă pe langă asta adaugăm la portret caracteristicile incestuosului molohic forțând inconștientul cu nedumeriri umbrite strangand în timp mucegaiul gratis al vremilor ascune în neadevăr cu ochii umbriți de adevarul din fața minții încatusate pașind ascuns printre cei vii înnegrind aura acestei persoane cu a unui profitor de sub vârsta maturității întors cu spatele la vetourile predestinate arand meleaguri straine frangand înocența nopții evadand din propriile cuști în altele în care furia razbate din locuri reîntunecate printre gratiile proaspete profitand de zburdălnicia evadarii din tarcul adevărului dar asta nu e nimic cum arata un destramator de soartă aducand duhneală peste duhneală îngropat pe jumatate în apa curgatoare spre intuneric adancit in frangerea de glas neauzit ce straturi de umbre întunecate mai adaugi la nelumini cand persoana incriminata se scalda in neanturile unei grote siluite dand la o parte o minte inconștientă de faptele savarșite asuptand și înnegrind portretul nopților neodihnite care apar în ziua fără soare dormită în nesațul al cărui scop neîmlinit gasește înjugcare și își cauta scaparea din abisul vieții dar nu se termina aici lumina minții se stinge în acest portret trist și obosit al dimineților nedormite cand dorința de adancire în propria groapa pentru a vedea mai bine cerul ajunge la capat dar trage in propria soartă suflete nevinovate înstrainate de anormalul lucrurilor apoi gratiille devin gratii sieși vibrand sub loviri cu sunete jignitoare stiing ca nimicul imaginii nimic reflectă reflectând o soartă demult apusă care sub soarele adevărului răsare ca minciuna ascunsă în jugnirea și osânda supremă care semi nedumerit sa ascuns în propria necredință în sine în nerenunțare la umbrele minții acoperind nevrednicia acesteia cu umbrele vieții ascunse în rușinile grotecului cotidian democratiprin vetoul convingerilor constrînse de adevăr de vererea din spatele caderilor în dubios mascate ca noi si bune motive fara motive cand realul nu se întrevede în gropile care se sap la capete de drum celor care în liniște își caută plecarea.

p.s de asta la începuturi speram ca nimeni șă nu dea citare pentru a nu se rev adevela adevărul din spatele uitarii in liniștea inconștientului

cu timpul se leagă cele bune se unesc în îțelegerea atot imaginii din adevar și cele rele se unesc în cele ce au fost și apar în adevăr

cel desus sa dea linistea din iertare celor ce le am gresit cu greselile ce nu le apartin trecănd peste ca și cand nu ar fi fost ramanand cu ale mele umbre să ma lupt dovedindu se în timp intangibile remușcări si auto îndocrinări prin care evit reversul realului apus.