Dependent de metaforă. Nicolae Crepcia și domeniul poemului
Pentru Nicolae Crepcia poezia reprezintă un loc aparte, locul unde puritatea se extinde și unde sunt refuzate marile erori ale omului. Trăind într-un loc mirific, la Brotuna, aproape de Munții Apuseni și aproape de natură, frate cu toate anotimpurile în care se întâmplă ceva în istorie, el se dedică științei care permite descifrarea semnelor lăsate în vremuri crude. Umbra lui Avram Iancu sau a lui Horea se mai păstrează pe iarba verde, primăvara, ca o pecete. El și mărturisește: „O metaforă mă îmbată/ mai strașnic decât votca/ băută în cârciuma/ din care Dumnezeu abia scapă/ dintre înjurături/ Metafora e un drog/ cu efect prelungit/ în iubire/ Dependenții știu cel mai bine” (
