Ninge iară – fulgii mari, cad ușor pe tot pământul,

Albi, pufoși, așa spințari, parcă toți și-au dat cuvântul,

Să acopere-mpreună, munții, dealurile, șesul,

În troiene se adună, albul lor, stârnindu-mi versul.

Stau privindu-i prin fereastră, nu credeam că vor veni,

Prea curând prin urbea noastră, ternă, ea va deveni

Precum laptele de albă, peste tot imaculată,

Cu zăpada pusă salbă, peste murdăria toată.

Doar copiii ju...