LETARGIE
nu s-au copt strugurii
de vin nou
dă cep polobocului cu cel
vechi
să-mbătrânim și noi de-o poveste la foc
mocnit
din cuvinte cu tâlc
precum zăpezile așternute
veșnicii după veșnicii
coboară pe furiș ca o nălucă seara
mea
m-a prins din urmă umbra albelor
nopți
CRISTICĂ
tăcerea și trecerea -
brațele pironite
trupul ciopârțit
crucea nașterii mele
copleșitoare liniște-mi deschide
calea
dincolo de pod
mi-a împietrit glasul
în cuvinte strigate la cer
Aurelian Sârbu
