Mereu mi-am reprezentat Paradisul terestru sub forma unui loc tropical, cu mari turcoaz si cu fructe exotice la discretie. Insa, in ultimul timp, am inteles ca orice loc care a ramas intact, asa cum Natura l-a creat, este deja un loc privilegiat al planetei. In vacanta din aceasta vara Norvegia m-a lasat adesea fara respiratie. Este o tara superba, care te incanta de la primul pas facut acolo si pana in momentul in care o parasesti.  (Desi cu sufletul nu mai pleci niciodata de acolo, sau mai bine zis o iei mereu cu tine, oriunde ai merge.)

Mi-a fost greu sa ma apuc sa scriu despre asta. Este un loc atat de frumos, incat singurele cuvinte care imi vin in minte cand ma gandesc acolo sunt: superb, frumos, inaltator, sublim, magic. End of story!

Dar pentru ca am promis sa scriu despre asta, iata-ma in fata aceste pagini, cu aceiasi problema pe care cred ca o au misticii cand trebuie sa isi descrie starile de co...