E aproape decembrie și tot n-ai reușit să dovedești nimic.
Dacă există ceva sau cineva ce ne-a abandonat pe toți, îl înțelegi perfect...
De foarte mult timp ești tentat de acest gând!
Poate cel mai greu este să realizezi că oricum nu are nici un sens.
Au trecut aproape patru ani și tu tot n-ai reușit să înțelegi nimic.
Încăpățânarea ta a depășit toate limitele, dar așa este când porți și ochelari de cal
Când totul se va prăbuși în flăcări, doar tu ai să pierzi..
Eu voi fi mereu, nicăieri și peste tot în același timp.

Te-ai trezit de dimineață și tot n-ai reușit să dovedești nimic...
Ai înfruntat iar râurile de oțel și pe toți cei ce te judecă silențios din panourile publicitare,
Fără să pricepi că totul este doar un montaj lipsit de originalitate.
Acum dependențele sunt doar la câteva ore distanță, precum și cei nerecunoscători.
N-ai dovedit că meriți afecțiune în timp ce al alții au demonstrat că nu merită nimic,
Dar tu te întorci la ei de fiecare dată pentru că sinele este doar un alt mormânt.
Uneori ajungi în punctul în care mai poți să-ți îmbrățișezi decât aparatura electronică...
Și plapuma cu miros de scrum, în zori.

De noapte și de așteptări inutile nu aci cum să scapi,
Ea s-a retras în utopia proprie, el a rămas în infernul urbanistic.
Ești stricat! Ești stricată! Toți suntem stricați și de acum în acolo este mult prea târziu!
Chiar n-ai dovedit nimic cu asta sau vreodată..