am furat lacătele încătușate mai nou de poduri și am închis ceea ce ar fi într-adevăr păcat să se piardă printre firele de păr atunci când te pălmuiește vântul într-o zi ca asta, în care e soare cu dinți, sau să pătrundă în plămâni ca mai apoi să fie dat afara așa de banal precum..fumezi.fără să-mi dau seama că fac iar asta, ochii mei te-au surprins iar. tot încearcă să te scaneze, să-ți fotografieze sufletul, să-și bată joc până și ei de forma neregulată ce-o port în piept (și nu, nu-i o broșă). până acum a reușit doar să-ți memoreze conturul, acele tușe din tine care vrei tu să se vadă, dar care nu-ți schițează portretul. uneori sunt atât de multe încât încep să se taie unele pe altele, să formeze unghiuri mai mari chiar ca distanța pe care o ții față de oameni. vrei să rupi hârtia, să termini creioanele 8B ar...