Mi-e dor de mama, pun mâna pe telefon s-o sun și mă plesnește realitatea peste degete. Și mă doare. Sufletul. Și scriu aici, ca să nu fac implozie. Tot sper ca Facebooku' ăsta să fi ajuns deja și-n cer. Mamă, dacă mă vezi/auzi/simți, dă-mi "add friend" sau măcar înghiontește-mă!!
Mama era un înger încă de când trăia, așa că, nu m-am mirat prea tare când Dumnezeu a luat-o la el. Am suferit, dar am acceptat plecarea ei, știind că va fi un înger de nădejde și că va salva multe vieți.
Mamă, dacă te uiți acum în jos, o să-mi vezi zâmbetul împletit cu o lacrimă de dor și o să fii un înger fericit, dar cu lacrimi de neputință brăzdându-ți obrazul ...
Nu plânge mamă, nici eu nu plâng!
