Nu pot fi alta decât eu. Aşa, nebună dar sinceră, geloasă dar drăgăstoasă, posesivă dar protectivă, invazivă dar blândă, exagerată, impulsivă, hipersensibilă, cicălitoare, insistentă, directă, singuratică... tot ce e mai rău într-o persoană care să o ai alături, dar am o iubire infinită în mine pe care aş putea să o ofer cu toată inima. Am dorinţa de viaţă în mine, care arde la orice licărire în ochii tăi, şi ţi-aş putea jura că nici o muscă nu s-ar atinge de tine ca să-ţi facă rău, atâta timp cât sunt eu prin preajmă. Dar eşti al năibii de orb ca să vezi că nu sunt monstrul de care să te fereşti, ci cel pe care dacă îl laşi să te iubească ai putea să fii chiar fericit. Pentru că nu e menirea mea să-ţi fac vreun rău; poate nu reuşesc mereu să îmi ţin piticii de pe creier cuminţi, dar până şi ăia ţin la tine, (blegule). La naiba cu simplitatea, eu nu pot fi simplă