Doamne, te rog...
Ia-mi minţile pline de el şi aruncă-le departe. Fă-mă nebună, lasă-mi inconstienţa din copilărie şi uită-mă. Dar nu înainte de a-mi îngheţa inima, să nu mai pătrundă nimeni. Şterge-mi tot din ea, să nu mai rămână nici o fărâmă de amintire, să nu mai fie urmă de sentimente sau regrete. Anulează-mă, lasă-mă într-un colţ de lume, fără minte şi bătăi de inima, şi promit să mă descurc.
Ah, uitam... Seacă-mi te rog şi toate lacrimile, să nu pot plânge de dor că nu mi-a mai rămas nimic.