Eu nu-ţi stau în calea fericiriiDe ce să-ţi fiu povară de purtat?Îi pun lanţuri groase acum iubirii,Totul este doar un lung oftat.Nu vreau să te opresc din vise,Te iubesc prea mult să mă opun,Am doar sentimente care-s interzise,Să-ţi fie ţie bine, e tot ce sper acum.Eu sunt oricum în plus în lume,Un trecător, un muritor de rând,La care viaţa parcă-i face glume,Punându-te mereu la mine în gândÎncerc să mă desprind cumva de toate,Să pot să spun o dată: stop! atât!Dar simt, şi ştiu că asta nu se poate,Viața parcă iarăşi râde: bravo, eşti înfrânt.Mă bucur, şi sunt atât de liniştit  acum,Că ştiu că toate în calea ta îţi sunt senine,Eu simt că nu încap în lumea ta nicicum,Mă împac cu gândul că o să-ţi fie ţie bine.Nici nu contează acum câte mai simt,E linişte când ştiu că soarta e cu tine,Mi-e dor şi te iubesc, eu nu te mint,Dar ştiu şi văd că vrei să uiţi de mine.