Nu văd nimic… în afară de lumina mioapă a unui bec ce abia își pâlpâie viața trecătoare. Nu aud nimic… în afara apei care curge, picătură cu picătură, lovind pereții de porțelan ai ceștii de ceai uitată murdară pe verandă. Nu simt nimic… în afara corpului meu ce zace afundat în salteaua moale. Nu cred … Continue reading NU…