O bucată de pepene roșu
Mă retrag în locuri pustii, îmi rezerv
o bucată de istorie doar pentru mine,
între ierburi fragile și insecte care se mișcă în cămara zilei.
O bucată de istorie ca o bucată de pepene roșu,
dulce, zemos, cu diamante reci.
Ascult cuvintele rostite de un actor sau de o femeie,
nu pot preciza, au citit cândva acest manuscris,
poți regla glasul acela, să fie de femeie sau bărbat,
de copil sau moroi, dispozitivul este îngăduitor cu mine la fel ca moartea.
Oamenii vorbesc pasionați de mitul acela cu Degetul lui Dumnezeu…
Doar atingi cu degetele cuvintele și
ele năvălesc peste tine ca roua, ca insectele.
Nu ești singur în pustiu, oamenii comunică oricum peste capul tău,
glasul lor acoperă vorbele lui Dumnezeu.
S-ar părea că-n lume nu există războaie,
foamete, ciumă, migrații, animale carnivore,
doar o lumină ne învăluie,
ca o manta de soldat
din Al Doilea Mondial, la Stalingrad, la Berlin, în Curbura Carpaților…
Constantin Stancu Hațeg ©
