Elogiul oii românești

Ce Gogol? Ce Hasek? Ce Ilf și Petrov? Iată mai jos câteva rânduri din creația unui adevărat maestru al genului satiric:

”Oaia avea, sau are, trei producții principale. Oaia nu-i secundară. Are lâna, are mielul, are carnea și, evident, cele de lapte au și lapte. După cum știți, lâna este aruncată, dată foc. Dar știți de ce e dată foc? Vă dau o informație pentru bagajul tehnic al dumneavoastră, ca să folosiți informația când vorbiți despre agricultura României. Lâna la umiditate trăiește sute de ani! Explicația e că ciobanul stă cu lâna, cu cojocul, pe dinafară. Un singur dușman are lâna. Știți care e? Molia, și aceasta acționează numai la mediul uscat! Țăranul, dacă aruncă lâna în pământ, o învârtește… când cu plugul, când cu discul, când cu semănătoarea, când cu sapa, când cu lopata… o învârtește că ea nu putrezește acolo… Și-atunci țăranul îi dă foc, îi dă foc și nici la foc n-o rezolvă, dom’le. Și-atunci, în acest produs extraordinar care poate fi, am discutat să găsim soluția valorificării în termoizolație (…) Păi, nu-i păcat?! Și în asfaltare se folosește lâna! Eu vă dau un alt exemplu: sunt 12 milioane de oi, au trei kilograme oaia, da? O plapumă cât ar fi? Trei kilograme! Ar fi 12 milioane de plapume în România pentru săraci!”

„Uitați-vă dumneavoastră astăzi în orice parte a țării cât de frumos este acest animal pe pășunile verzi ale țării românești. Frunza o are toată lumea, dar oile ca în România nu. Lângă oaie găsești o frunză, lângă frunză nu poți să găsești o oaie.”

„Oaia a unit generații, oaia a descoperit muntele și a populat muntele. Oaia a dat mâncare și ne-a îmbrăcat, oaia a dezvoltat industria lânii, oaia a creat localități, a generat comune și frumoase comune, uitați-vă în Sibiu, oaia a sudat generațiile, tata cu fiul, bunicul cu nepotul. Mărginimea Sibiului este construită din lâna oii, din brânza oii, din mielul oii. Astăzi, sigur că oaia are doar dorința de a fi înțeleasă de toți.”

„Oaia este o statuie vie. Aceasta este doar o definiție. Argumentele se găsesc în străfundul analizei pentru fiecare și pentru orice loc. ”

Dacă ne situăm într-un alt registru de lectură, trebuie să recunoaștem numaidecât că nici Rebreanu, nici Blaga nu ar fi fost în stare să producă un asemenea text demn de a fi citit la intrarea în Academie. (aviz bravilor noștri academicieni!)