Parlamentul imortal

Dl Tăriceanu spune că Parlamentul e „întruparea” națiunii. Rezultă că cele două Camere au puterea miraculoasă de a „întrupa” chiar și o ființă destrupată (fără popor, fără teritoriu). Se propune și o redefinire a ideii de națiune. Stiam și noi, pâna acum, că unele națiuni au supraviețuit, o vreme, granițelor lor statale, armatelor lor „oficiale”. Că există o prezență transfrontalieră a națiunilor. Dar că ele pot supraviețui propriului popor, că, deci, națiunile n-au legătură cu cei care le compun, la asta nu ne-am gândit. Cu toată bunăvoința, mă declar incapabil să înțeleg discursul ținut de dl Tăriceanu, în Parlament. Poate a fost o foarte subtilă metaforă… Sau poate trebuie să renunțăm la sclifoseli logice și analize de subtext și să privim realitatea în față: dl Tăriceanu vrea să spună, de fapt, că orice-ar fi, orice catastrofă ar veni peste noi, oricât de cruntă ne-ar fi soarta, Parlamentul (de-acum?) nu va pieri! Si nici președintele lui!