Opintirile lui CP Tăriceanu

CP Tăriceanu a ținut un discurs epocal, în deschiderea unei ședinte solemne a Parlamentului. A spus lucruri de neimaginat și de neuitat. Esența a fost următoarea: Parlamentul e „mintea și inima națiunii”. Chiar dacă teritoriul, poporul și armata unei țări dispar, națiunea rămâne vie, câtă vreme supraviețuiește Parlamentul! Ce vrea, de fapt, să spună dl Tariceanu, cu intentia de a lăuda Parlamentul, într-un moment aniversar?

Vrea să spună ceva grandios! Și constată că folosirea gradelor de comparație obișnuite nu-l ajută. La îndemână ar fi fost superlativul absolut: Parlamentul e o instituție foarte bună. E ceva, dar e cam palid. Intr-o democrație, există multe instituții „foarte bune”. Trebuie riscat un superlativ relativ: Parlamentul e cea mai bună instituție a unui stat. E cam tare, dacă ne gândim că, pe lângă puterea legislativă, mai există și puterea executivă, și cea judecătorească. Dar lui Tăriceanu și asta i se pare prea puțin. Daca vrei s-o faci lată, nu rămâne decât soluția excepționalismului radical: Parlamentul e o instituție unică! E singura instituție necesară: „inima și mintea” nașiunii. Restul sunt viscere.