Ochii ţi-i simt întrebătoriDin universul spre care pleciFrunza stejarului în zoriBasmul iveşte rând cu rândPe urma pasului din poteciUmbra alint când tu le treciZâmbet dintr-un abis brumărindSuflet despământenindMâna scrie slove de veciCa un copil ucis de trecătoriPân-vei uita de muritori.