Suferinţa între artă şi
eliberare
Revin în peisajul literar cu romanul Pe masa de
operaţie, după volumele de poezie sau critică literară
publicate, un exerciţiu la limita dintre viaţă şi
moarte.
Romanul a apărut iniţial la Editura Rafet, Râmnicu Sărat
– 2011 şi a fost premiat la Festivalul Internaţional „Titel
Constantinescu”, ediţia a IV-a, sub atenta organizare a omului de
cultură Constantin Marafet, căruia îi mulţumesc.
Cartea abordează tematica bolilor personale pe fundalul
bolilor spirituale ale lumii, cu accent pe valoarea fiecărui om şi
punerea în lumină a destinului special al poetului într-o vreme a
căderilor. Am a optat pentru soluţia romanului modern, scurt,
sugestiv, tragic, cu elemente de cultură implicită, tehnica
literară folosită sugerând valorile creştine, puterea credinţei,
drama personală imposibil de evitat într-o epocă
agitată.
Eroul principal, în esenţă, nu are nume, îşi prezintă un
fragment din viaţă la limita dintre a fi şi a nu fi, eroul poate fi
oricine, până la urmă, pentru că boala nu poate fi evitată, face
parte din logica ultimă a condiţiei umane, masa de operaţie
este limita suportabilităţii durerii…
Romanul prezintă destinul pe mai multe planuri, unul
real, unul spiritual, povestirea împletindu-se cu visul şi
dragostea.
În concluzie, nu scriu nimic despre crime, dar prezint
faţa morţii, evit erotismul intenţionat pentru a mă depărta de
experimentele de orice fel, punând accentul pe dragoste, simplu, ca
relaţie necesară, nimic despre complotul organizaţiilor secrete,
totul despre boala nevăzută şi durere…
Un roman aparent simplu, dar cu un mesaj pătrunzător,
Dumnezeu mai vindecă oameni, acolo unde limitele civilizaţiei sunt
evidente, metalimbajul mesajului fiind evident.
Operaţia este una fizică şi una
spirituală, de fapt ţinta fiind operaţia spirituală, iar suferinţa
este şcoala prin care trece individul în vremurile din urmă. Am
atins drama poeţilor în lumea modernă, dar totul este o metaforă,
poetul este cel care iubeşte viaţa, dar numai în oglinda morţii
înţelege valoarea supremă: viaţa este un dar care merită apreciat
la adevărata valoare…
De ce? Unde? Cum? Când?
1. Noutatea
viziunii asupra existenţei.
În romanul Pe masa de
operaţie viziunea se bazează pe scrierile vechi, solide şi pe
ultimele descoperiri ştiinţifice, începând cu cea mai cunoscută
scriere Sefer Yetzirach, dar şi pe analiza făcută de
specialişti privind existenţa vieţii ca o formă desăvârşită de
creaţie, având în spatele cortinei Creatorul. Vezi cartea Codul
lui Dumnezeu de Gregg Braden. Astfel fiecare om are o valoare,
iar modul în care ne relaţionăm în viaţă însemnă un mesaj.
Literele, la izvorul lor, aveau fiecare o semnificaţie, astfel că
fiecare personaj al cărţii aduce un semn care se integrează într-un
mesaj mai larg.
Datorită păcatului omului lumea
este bolnavă spiritual şi fizic, iar indivizii, prin relaţia cu
lumea, sunt bolnavi şi ei nu ştiu de ce. Operaţia este una
spirituală, a devenirii, în care putem fi incluşi dacă acceptăm
eliminarea răului. Mesajul se găseşte şi în volumul de versuri
semnat de Aurel Pantea Negru pe negru, într-un poem de
început interesant, care porneşte tot de la textele vechi…Acolo
lumina se stinge în momentul actului de cunoaştere…
Personajul principal nu are nume,
fiecare din noi poate fi cel aflat pe masa de operaţie. Personajele
secundare au nume simbolice, pornind de la literele vechi ebraice,
limbă în care a fost iniţial scris parte bună din Scriptură
(Vechiul Testament). În această limbă se exprimau pentru prima dată
scribii şi are cuvinte speciale. În limba română nu există cuvinte
echivalente pentru unele mesaje aşa cum o foloseau vechii scribi.
Totodată numele Creatorului în limba ebraică veche era YHWH,
iar fiecare literă din acest cuvânt are şi o valoare, valoare
corespondentă în Tabelul lui Mendeleev, ceea ce arată că viaţa are
la bază oxigenul, hidrogenul, carbonul, azotul şi că numele lui
Dumnezeu este scris în chiar codul nostru genetic, prin compoziţie.
Din acest motiv personajul principal nu are un nume, numele
personal este umbrit de numele Creatorului pe care îl purtăm în
codul genetic, iar pe de altă parte fiecare din noi este un bolnav.
Am explicat în ultimele pagini din roman semnificaţia literelor sau
numelor purtate de personaje.
Extirparea unui rinichi este
simbolică, Dumnezeu cercetează inima şi rinichii omului conform
scrierilor sacre. Vedeţi şi analiza făcută
romanului de Adrian Botez, scriitor, critic literar, om de
cultură.
Orbirea este boala lumii moderne,
omul modern are ochi dar nu vede, are aparate de a plonja în
microcosmos sau macrocosm, dar nu vede.
Explicaţia ar putea continua, dar
mă opresc, dacă aţi fi lecturat romanul dar, mai ales, ultimele
pagini, aţi fi înţeles mesajul.
2. Coerenţa
construcţiei epice sau incoerenţa ca modalitate literară de
prezentare a mesajului.
Romanul se desfăşoară pe trei
planuri cu legătură între ele. Planul celui operat, aflat pe masa
de operaţie. Planul lumii reale în care a trăit personajul
principal şi care îi cauzează boala. Planul din vis care se
materializează ulterior în personajul continuator al construcţiei
romanului, ca mod de a depăşi boala. Dacă personajul anonim dispare
(a fost operat), existenţa este continuată de omul din vis, ca
expresie a „naşterii din nou” din punct de vedere spiritual,
respectiv operaţia a reuşit, iar omul cel nou continuă altfel
viaţa, mai aproape de natură, acceptând plata
preţului...
Poetul exprimă omul dornic de
viaţă, aflat la limita existenţei, pasibil de a ajunge pe masa de
operaţie.
Poeţii au nume simbolice, dar
accesibile pentru că sunt purtători de mesaj prin viaţa lor. Vezi
viaţa poetului Nichita Stănescu sau Lucian Blaga. În subtext se
înţelege acest lucru. Finalul dezleagă misterul,
fiind explicit, la fel ca în vechile cărţi
apocaliptice…
Am optat pentru un roman scurt,
specific vremurilor moderne, cititorii câţi mai sunt, nu au timpul
necesar, li se oferă doar esenţa. Un tânăr studiază până la
treizeci de ani: facultate, masterat, studii aprofundate,
specializare şi nu are timpul necesar lecturilor masive. Se
trezeşte la treizeci de ani fără familie, fără copii, apoi urmează
ciclul, mult întârziat, acesta este şi motivul pentru care romanul
este sintetic…
3. Expresivitatea
limbii române utilizate.
Romanul este scris într-o limbă
simplă, dar nu simplistă. Poate oricine înţelege povestea, dar
gradul de acces la mesaj este gradat, cine înţelege simbolurile,
înţelege mesajul final. Am utilizat limbajul simplu al vechilor
scrieri, dar în background este un metalimbaj. Pentru asta e nevoie
de înţelege simbolurile, cărţile vechi, scopul pentru care a fost
creat omul, mesajul final… Cu alte cuvinte
mesajul este mai complicat, limbajul este direct şi
simplu.
Ca să mă explic: J. L. Borgese
are o povestire simplă, un om stă pe o bancă, iar alături este un
tânăr, tânărul de lângă el este omul acela la o altă vârstă. Limbaj
simplu, mesaj elevat.
Atenţie!
În paralel, din studiile făcute
public rezultă interesul scăzut al cetăţeanului român pentru
lecturi.
Peste jumătate dintre
romani nu au citit nici măcar o carte in anul 2012, arata un sondaj
realizat de Institutul Roman de Studii Sociale (IRSS) la comanda
postului TVH 2.0. Cei care au răspuns la sondaj au citit 5 sau
peste 5 cărţi, 21% au terminat de citit 1-2 cărţi, iar 11% au citit
3-4 cărţi in 2012.
