(Facebook Marius Teja 22 aprilie 2020)
La 21 aprilie 2020, am primit de la două persoane din
lunga mea listă de contacte Facebook (5000) următorul text:
„OPERATIUNEA STEAGUL ALB (timp de 6 luni) APOI DECLANSAM "REVOLUTIA
ALBA"!
Noi, o parte a poporului român, din România și din afara
României, am hotărât ca începand de astazi 19.04.2020, timp de 30
de zile, pana în data de 18.05.2020, sa informăm zilnic cât mai
mulți oameni din acest popor, prin postarea de mesaje de
mobilizare, și începând cu data de 19.05.2020 să arborăm un Semn
Distinctiv Alb (drapel alb, cearșaf alb, față de pernă albă, tricou
alb. etc.) în locațiile în care ne aflăm, ca semn de protest față
de sistemul de conducere al României creat după anul 1989.
Considerâm că acest sistem nu ne reprezintă și a fost și este
condus de structuri de tip mafiot, infiltrate în instituțiile
statului, care conduc Romania în interes de grup și nu în interesul
poporului roman. Constituția României este folosită doar de fațadă,
în interes de grup și nu în interesul poporului român. Actele
normative emise ulterior anului 1989 au avut ca scop subjugarea
poporului român și distrugerea sistematică a tot ce era românesc.
Această inițiativă are ca scop mobilizarea acelei părți a poporului
român care consideră câ le-au fost îngradite și încălcate drepturi
fundamentale garantate de Constituția României și de către
Declarația Universală a Drepturilor Omului prin oamenii corupți din
toate sistemele de conducere și de protecție a poporului român.
Semnul distinctiv alb a fost ales, deoarece acesta garanteaza un
act pașnic de mobilizare din partea poporului român, care dorește
să tragă un semnal de alarmă despre încălcarea drepturilor și
libertăților fiecărui om!!! Daca sunteti de acord, distribuiti
masiv si informati romanii de acest demers (protest pasnic)
impotriva ”sistemului”.”
Primul aspect suspect al textului este caracterul
anonim, tipic mișcărilor subversive de tip comunist.
Al doilea aspect suspect este cuvântul „operațiune”,
caracteristic unor persoane obișnuite cu „munca ilegală” a
organizației de tip comunist.
Al treilea aspect suspect este termenul ideologic
„revoluție”, tipic acțiunilor violente de tip comunist care vizează
răsturnarea prin forță a ordinii constituționale și
legale.
Al patrulea aspect suspect este sintagma „noi, o parte a
poporului român”, care se dorește o autolegitimare colectivă tipică
mișcărilor comuniste, care își arogă reprezentativitate fără a fi
alese liber concurențial.
Al cincilea aspect suspect este sintagma „protest față
de sistemul de conducere al României creat după anul 1989”. Trebuie
remarcat că nu se menționează că la 22 decembrie 1989 noul sistem
democratic a înlocuit sistemul comunist. Unii din cetățenii care
aveau buletin la 22 decembrie 1989 au conștientizat până la
alegerile din 20 mai 1990 că FSN-ul condus de politrucul Ion
Iliescu era un partid criptocomunist subordonat total URSS.
Conceptul miltar de „front” era folosit în URSS pentru grupul de
armate și a fost transferat de Stalin în politică pentru asocierea
partidelor comuniste din Europa cu organizații-satelit pentru a le
scoate din izolarea politică. În România a fost folosit și de
Ceaușescu ca Frontul Democrației și Unității Socialiste și a
reapărut în 1989 în republicile sovietice. I. I. a fost singurul
șef de stat din fostul Tratat de la Varșovia care a semnat, în
aprilie 1991 la Moscova, un tratat cu URSS, prin care României i se
interzicea aderarea la o alianță militară, adică la NATO. Ca
urmare, situația României postdecembriste a fost aceeași cu a
Ucrainei, Belarusului, Moldovei și Georgiei. Norocul României a
fost că la 11 septembrie 2001, 20 de arabi au deturnat 4 avioane de
pasageri și s-au aruncat cu ele în turnurile gemene din New York și
în Pentagon. Așa au intrat în NATO, și apoi și în UE, România și
alte 6 state foste comuniste. Dar de atunci statul român luptă cu
trompetele KGB-ului din partidele politice și mass-media aservite
acestora
(https://adevarul.ro/.../prietenii-rusiei.../index.html)
Al șaselea aspect suspect este reprezentat de sintagma
„subjugarea poporului român și distrugerea sistematică a tot ce-i
românesc”. Trebuie remarcat că nu se menționează că poporul român
era subjugat de PCR de la 6 martie 1945, când armata sovietică a
impus guvernul criptocomunist al lui P. Groza. Trebuie remarcat că
nu se menționează că această subjugare a continuat după 22
decembrie 1989 prin subjugarea de către criptocomuniștii FSN și
sateliți. În 1990, comuniștii au inventat, cu informatorii
Securității, peste 100 de partide cu dublu scop: de a suprasatura
NATO-UE și poporul român cu imaginea unui fals pluralism și de a
izola cele 3 partide istorice renăscute, singurele cu vocație
democratică prin idelogiile lor și cei 17 ani de închisoare
comunistă (1947-1964). Referențial pentru importanța
partidelor-satelit a fost chiar cazul FSN. În septembrie 1991, prin
lovitura de stat a celei de 4 a mineriade, clanul Iliescu a alungat
de la guvern clanul Roman. Dar la Convenția FSN din mai 1992,
clanul Roman și-a luat revanșa. Ca urmare, famiglia Iliescu a
părăsit FSN fondând FDSN. După ce a câștigat alegerile din toamna
lui 1992 cu o majoritate relativă, FDSN s-a transformat în PDSR și
împreună cu sateliții PRM, PSM și PUNR a format „patrulaterul
roșu”, care i-a asigurat mandatul de guvernare de 4 ani. Pe de altă
parte, FSN a fuzionat cu obscurul Partid Democrat, purtând o scurtă
perioadă numele PD-FSN, iar în 1993 a renunțat și el la numele FSN,
uzat politic după 4 ani. După 11 septembrie 2001, T. Băsescu,
exponentul ceaușișmului antiKGB, a schimbat orientarea externă a
partidului, venind în întâmpinarea NATO-UE, care nu mai aveau
interlocutori organizați prooccidentali autentici în
România.
După 1989, informatorii Securității apăreau în spațiul
public ca „oameni noi”, deoarece ei nu erau membri de partid. În
1973, pentru a împiedica controlul Securității asupra Partidului,
Ceaușescu a ordonat distrugerea dosarelor de informator ale
membrilor de partid și a permis racolarea acestora doar cu
aprobarea conducerii de partid.
(https://evenimentulistoric.ro/pacientul-nicolae-ceausescu...)Singurii
informatori care au avut curajul în 1990 să-și asume public
colaborarea cu poliția secretă au fost scriitorul Alexandru
Paleologu (1919-2005)
(https://www.europafm.ro/alexandru-paleologu-unul-dintre.../)
și mitropolitul Banatului N. Corneanu (1923-2014)
(https://www.gandul.ro/.../focus-ips-nicolae-mitropolit-42...).,
poate și datorită vârstei înaintate. După 30 de ani de dezvăluiri
în mass-media, istoriografie și CNSAS este foarte greu de crezut că
un cetățean al unui stat comunist putea deveni colaborator al
poliției secrete de bunăvoie și din proprie inițiativă. PNȚCD, PSDR
și PNL au fost infiltrate cu informatori ai Securității, care au
destabilizat aceste partide inclusiv prin sciziuni. Un exemplu
referențial: legendarul lider țărănist Corneliu Coposu (17 ani de
închisoare) a fost urmărit și după 22 decembrie 1989 de aceiași
securiști și aceiași informatori.
(https://www.stareapresei.ro/corneliu-coposu-a-fost.../)
În contextul în care controlau sistemul politico-administrativ,
criptocomuniștii și-au permis luxul de a pierde alegerile din 1996
și au sabotat reforma economică a administrației E. Constantinescu
și politica externă pro NATO-UE. În acest sens trebuie amintite
mineriadele 5 și 6 din ianuarie și februarie 1999, tentative de
lovitură de stat criptocomuniste anihilate cu mari dificultăți.
PNȚCD a fost distrus deoarece a luptat cu informatorii infiltrați,
un exemplu al subversiunii fiind mutilarea proiectului legii
privind arhivele Securității, inițiat de legendarul deținut politic
Constantin Ticu Dumitrescu (1928-2008). Infiltrații din PSDR au
unit partidul cu PDSR formând PSD în 2001, la fel cum au manevrat
și în 1948. Pentru a nu fi distrus și el, PNL a acceptat
infiltrații, ieșind din Convenția Democratică de guvernare înainte
de alegerile din toamna lui 2000, iar în 2016 a fost infiltrat
oficial cu PDL. E. Constantinescu nici nu a mai candidat în 2000,
rămânând controversată afirmația sa de atunci că a fost învins de
Securitate sau de presa securiștilor concediați de el din
serviciile secrete.
(http://www.ziare.com/.../emil-constantinescu-m-a-invins...).
În domeniul economic, criptocomuniștii au fost primii
care au inventat firme private prin foștii activiști de partid,
foștii securiști și informatorii Securității. Referențial este
cazul arhitectului Dinu
Patriciu(https://ro.wikipedia.org/wiki/Dinu_Patriciu...,
fondatorul primei firme private înregistrate la Registrul
Comerțului în februarie 1990 și lider al PNL-AT, aliat la guvernare
cu FSN), după ce în anii 80 lucrase în Emiratele Arabe Unite. Tot
criptocomuniștii au devenit proprietarii întreprinderilor de stat
privatizate, speculând pozițiile de conducere ocupate și
beneficiind preferențial de informații confidențiale . Apoi,
firmele lor au fost favorizate de „partidele” politice și de
administrația centrală și locală, controlate tot de ei, mergând
până la evaziune fiscală, în timp ce micile firme înființate cu
dificultate de cetățeni obișnuiți erau „călcate” sistematic de
aceste instituții și de „partidele” politice. Corupția nu a fost
inventată la 22 decembrie 1989, ea fiind endemică în orice regim
comunist din cauza economiei de stat nerentabile și a
incompatibilității politice a partidului cu
meritocrația.
Al șaptelea aspect suspect este reprezentat de sintagma
„oamenii corupți din toate sistemele de conducere și de protecție”.
Trebuie remarcat că nu se spune nimic despre lupta anticorupție
care a început după integrarea României în NATO-UE și care a fost
stopată de guvernarea criptocomuniștilor PSD-ALDE. Trebuie precizat
că UE a fost nevoită să inventeze Mecanismul de Control și
Verificare (MCV), deoarece la momentul integrării României, la 1
ianuarie 2007, justiția rămăsese o restanță nerezolvată din
Tratatul de aderare! Cripotocomuniști, vizați de lupta
anticorupție, pozează în apărători ai drepurilor omului, tot așa
cum autorii anonimi se folosesc demagogic de Constituție și
Declarația Universală a Drepturilor Omului în timp ce instigă la
revoluție. De fapt, sintagma vizează subminarea sistemului de
securitate natională a României, care a contribuit la lupta
anticorupție. Trebuie subliniat că prin invadarea Crimeii în martie
2014, KGB-ul a oficializat al Doilea Război Rece împotriva NATO-UE,
deoarece integritatea teritorială a Ucrainei a fost garantată de
Rusia, SUA, Marea Britanie, Franța și China prin tratatul de la
Budapesta din 1994, prin care Kievul ceda Moscovei armele nucleare
aflate pe teritoriul său din epoca sovietică.
(http://www.ziare.com/.../documentul-care-permite-o...)
Prin poziția sa strategică, România se află în prima
linie a frontului a acestui nou conflict rece, declanșat de KGB
prin aducerea la putere a lui V. Putin în 1999, pentru a-și lua
revanșa pentru înfrângerea suferită în Primul Război Rece
(1945-1991), soldată cu destrămarea URSS.
(https://www.hotnews.ro/stiri-international-10726616...).
În războiul virtual împotriva României, KGB concentrează în saitul
„Vești din Rusia” „știri” din 8 canale subversive: RIA Novosti,
TASS, Interfax, Lenta, Sputnik International, RTB, Rosbalt,
RT.
Așa cum explica la o emisiune televizată din 1985 Iuri
Bezmenov (1939-1993), ofițer superior KGB refugiat în Canada în
1970, doar 15% din activitatea KGB este consacrată spionajului,
restul de 85% fiind concentrată pe „subversiune ideologică”/„măsuri
active” sau, pe înțelesul tuturor, război psihologic
(https://www.youtube.com/watch?v=iXR6vMOao-o). Pentru
a înțelege mai bine importanța dezvăluirilor lui I. B., trebuie
precizat că el a lucrat la agenția RIA Novosti, evident
acoperit.
Care este diferența între URSS și Rusia neocomunistă? În
URSS, KGB-ul era instrumentul Partidului Comunist, iar în Rusia
neocomunistă, Partidul Comunist este instrumentul KGB-ului. Care
este asemănarea dintre URSS și Rusia neocomunistă? Biserica
Ortodoxă Rusă este în continuare sub controlul KGB-ului.
https://giphy.com/gifs/VvmgEi6rubt3G De aceea,
propaganda pseudoconservatoare a KGB speculează la maximum
ideologia globalismului progresist, vulnerabilitatea majoră a
democrațiilor euroatlantice („călcâiul lui Ahile”), deoarece KGB
știe că înfrângerea în cel de Al Doilea Război Rece va fi urmată de
dispariția sa.
KGB este o organizație de gangsteri, deoarece Partidul
Comunist este o organizație de gangsteri politici. Gangsterii
clasici trăiesc din „lovituri”, dar asta înseamnă că trăiesc cu
riscul de a fi arestați de poliție, condamnați de tribunal și
închiși în pușcărie. Gangsterii clasici sunt niște periferici sau
marginali ai societății, deoarece nu respectă normele legale și
încearcă să trăiască conform propriilor lor reguli. Comuniștii sunt
și ei niște periferici sau marginali ai societății dintr-o
varietate de motive: politice, economice, sociale, culturale. Ceea
ce îi unește pe comuniști în această diversitate de motive este că
ei urăsc meritocrația și iubesc parvenitismul. De aceea, ei sunt
dispuși „să facă totul” pentru „o lume mai bună și mai dreaptă”,
dar pentru ei. Cu alte cuvinte, „utopia” comunistă nu este decât o
răsturnare pragmatic a societății cu susul în jos, prin răsturnarea
valorilor și promovarea anormalității. Pentru succesul acestei
operațiuni de amploare societală, comuniștii au redus la zero
riscurile cu care trăiesc gangsterii clasici și în acest scop au
furat mai întâi statul printr-o lovitură la scară națională căreia
i-au spus revoluție. Astfel, ei au devenit și poliție și tribunal
și închisoare și puteau să sfârșească acolo doar dacă se luptau
între ei, așa cum s-a întâmplat în faza inițială stalinistă. Din
postura de stăpâni ai statului, comuniștii au furat proprietățile
economice ale cetățenilor cu o lege pe care au numit-o
naționalizare. Deoarece teoretic proprietatea devenise comună și ei
erau singurul partid politic legal, comuniștii au devenit
administratori ai proprietății de stat, având grijă să înființeze
gospodăria de partid, o firmă privată destinată asigurării
nivelului lor de trai. În acest context politico-economic,
cetățenii de rând puteau depăși stadiul sărăciei doar în măsura în
care acceptau de bună voie să urce pe scara ierarhică a unui regim
mafiot, alternativa fiind fuga din țară, sancționată ca
trădare.
Circulația virtuală a scrierii „Operațiunea…” nu este
surprinzătoare. Pentru trompetele criptocomuniste anti NATO-UE și
pro Rusia-China din politică și mass-media, răspândirea
coronavirusului în România nu este o drama, ci o oportunitate
pentru amplificarea acțiunilor de sabotare a interesului național
și a securității naționale. Aceste trompete își concentrează acum
eforturile împotriva stării de urgență, încercând să răspândească
panică și neîncredere în activitatea autorităților, care trebuie să
gestioneze criza cu un sistem medical sabotat permanent de
gangsterii politici criptocomuniști după 22 decembrie 1989. Dacă la
început se arunca în spatele actualului guvern slaba dotare a
sistemului de medical, pe măsură ce acesta a început să
reacționeze, atacul s-a orientat asupra restricțiilor, ajungând azi
până la negarea existenței coronavirusului ca pretext pentru
instaurarea dictaturii. Spre deosebire de perioada critică
1996-2000, gangsterii politici criptocomuniști folosesc și rețelele
sociale virtuale, unde propaganda individuală simplistă țintește
emoționalul pentru a facilita distribuirea voluntară, iar saiturile
„de știri” cu „jurnaliști” anonimi au proliferat. Dacă ministerele
Justiției, Muncii și Internelor ar introduce obligația declarării
identității acestor „lucrători”, s-ar face descoperiri ușor de
intuit.
După ce UE a înființat în 2015 „EU vs DISINFO”
(www.euvsdisinfo.eu) destinat contracarării KGB-ului
în războiul informational, în România a fost înființat, în 2017,
Laboratorul pentru Analiza Războiului Informațional și Comunicare
Strategică (www.larics.ro), în cadrul Institutului de
Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei
Române.
