Stabileşte popa Stan, că-i mai trebuie de iarnăVreo două care cu lemne, până nu-ncepe să cearnăSe foieşte, se codeşte, cum să facă cum să dreagăCere sfat la preoteasă, la pădure când să meargă.Hotărăsc ei dimpreună, cu fătuca lor ZoricaCa să plece într-o vineri, că de post e ziulica.Boi ţepeni, nevoie mare, are popa… că-i belşug,Pe Prian şi pe Juncan, numai buni de tras la jug.La pământ să culce lemnul şi să-l urce apoi în carIa cu el sluga din curte, pe Ion, la minte rarEste însă zdravăn tare şi cu lipici la femeiChiar preoteasa-l doreşte şi din ochii îi sar scântei.Şi Zorica, fată mândră, ochi i-aruncă din pridvorCum robote prin ogradă, plin e sufletul de dor,Este tânără, frumoasă, ar dori la piept s-o strângăOchii văd, inima cere, tot oftând gata să plângă.Şi soseşte şi sorocul, când să plece după lemneDimineaţă însorită, timp frumos, aşa dă semneLa căruţă boi înjugă, Ion sluga din povesteCel mai tare î...