Miroase a toamna, prea devreme. Campul arata ca la sfarsit de
octombrie, ars de soare si de seceta.
A plouat prea putin, cu toate codurile anuntate abia daca au
cazut cativa stropi. Animalele sufera cel mai tare din pricina
secetei, deja am inceput sa dam fan rumegatoarelor pentru ca pe
islaz iarba nu a mai crescut.
Avem o noua specie la ferma: manzul Marin (a venit la noi de
Sfanta Maria). Evident tot al meu sot a tinut mortis ca-i trebuie
cal. Chiar ma gandeam ca treptat ne transformam in amish :))), Edi
si-asa poarta barba, eu imi cumpar o boneta, ne facem si trasura si
gata.
Dar, revenind la manzul nostru, Marin e cumintel deocamdata,
are doar 4 luni, ii plac merele si adora sa se tavaleasca prin
iarba. Mie mi-e cam frica sa ma apropii de el, insa treptat sper ca
ne vom imprieteni.
Iuri s-a intors de la stana, e ditamai tapul si a cam devenit
seful peste ceilalti ai curtii. S-a luat in coarne cu vitelul si a
cam iesit castigator. A ramas insa la fel de alintat.
Zapacitele de gaini au scos pui pe banda rulanta, fara ca
macar sa prindem de veste. Am vazut ca au mai disparut dintre ele
insa ne-am gandit ca le-a luat vulpea. Insa doamnele au clocit care
pe unde au putut: in podul cu fan, intr-un butoi cu rumegus, sub
niste busteni de brad, si au iesit tantose cu pufoseniile lor. Acum
avem bataie de cap cu astia mici, e cam tarziu pentru ei, ne temem
ca o sa-I prinda frigul insuficient dezvoltati. Ii indoapa mama cu
oua fierte, branza de vaci cu crupe, urzici tocate, doar-doar i-o
zburataci.
Cocosul alb o cam ia pe cocoasa, motiv pentru care sta mai
mult ascuns ori cocotat. Il cam ciufulesc gastele. Acu` la drept
vorbind, si-o cam merita, ca si el smotocea rata alba.
Lil a ramas la fel de libidinos, nu am vazut pana acum caine
sa cerseasca atata atentie. Ce ma enerveaza crunt la el este ca
toata noaptea latra, numa el stie la ce, iar ziua doarme la umbra.
Poa` sa intre cine vrea in curte ca nu se sinchiseste. El noaptea
are treaba, si eu dorm doar cu antifoane.
In gradina e binisor, tinand cont de seceta crunta. Rosiile au
rodit din belsug si spre fericirea noastra nu s-au imbolnavit. Am
reusit sa indetificam soiurile si sa culegem seminte pentru anul
viitor.
Vinetele portocalii au inceput sa se coaca, ce a mai ramas in
urma gandacilor de Colorado. Sunt foarte mici, insa arata
interesant.
Dovleceii patison au cateva fructe, ii ud la fiecare doua seri
pentru ca vreau neaparat sa ajunga la maturitate sa recoltez
seminte. Cei normali au rodit foarte putin, abia am reusit sa usuc
cateva rondele pentru vegeta de casa.
Vinetele rodesc si ele binisor, nu au fructe foarte mari, insa
sunt gustoase. Am copt si am pus la congelator pentru salata dar si
pentru zacusca.
Ardeii sunt foarte afectati de seceta: au pete brune de la
lipsa de calciu, au pielea zbarcita si nu sunt carnosi. Imi pare
tare rau ca nu am pus si in solar un rand. La anul cu siguranta vom
proceda altfel.
A inflorit tutunul, seamana cu regina noptii, insa e roz
delicat. Frunzele sunt foarte mari si de un verde crud. As fi putut
sa-l pun la fel de bine printre straturile de flori, nu musai in
gradina de legume. Cred ca e timpul sa recoltam din frunze si sa ne
documentam cum se prepara.
Muncim de zor la conserve, facem suc si bulion, dulceata de
soc, uscam rosii, dovelecei, ardei si telina pentru delicat si
testam retete de tomate uscate cu ulei, perfectam retete de
branzeturi si ne bucuram din plin de roade. Miroase a toamna, prea
devreme!
