Anul acesta e pe repede inainte. Nu stiu cand trec
zilele, saptamanile, lunile.
Treaba e multa, si nu se mai termina. La fel si
planurile, multe-multe, si marete J,
timpul = inamicul lor numarul 1.
La partea de animale, deocamdata e cam
bine.
Ilona a fatat si ea, tot un vitel. O mai asteptam pe
Florica si am cam incheiat cu neonatologia.
Sau ba nu, mai trebuie sa fete gastele, ratele si niste
gaini. Si apoi, chiar gata!
Caprele au plecat la pasune, doar iezii i-am pastrat
acasa. Stau deocamdata impreuna cu viteii, insa cat de curand
trebuie sa-i separam – pentru siguranta lor.
Avem doi boboci scosi la incubator, cu mandrie adoptati
de familia de gaste albe.
Am renuntat la bibiloi, devenise foarte agresiv. L-am
trimis in sat la suratele lui, pe promisiunea ca vom primi in
schimb oua in sezonul urmator pentru o noua generatie bring the
noise.
Cu partea vegetala nu ne putem lauda, suntem intarziati
rau la acest capitol. Rasadurile de tomate nu au fost repicate, au
crescut lungi si subtiri - arata ca niste palmieri. Am plantat
cateva, 3 sferturi in groapa si numai motul afara. Sincer ma cam
strange in spate cand le vad asa zgribulite. Dar asta e, s-or
adapta ele cumva.
Anul acesta ne-a inflorit pentru prima data salcamul
galben. Tare mi-i drag, nu are parfum, insa ne-a inveselit curtea.
Urmeaza cel alb care va inmiresma tot satul, apoi cel
rosu.
