Prima data când Mr. G l-a ridicat de pe pat pe Gulie s-a opintit fix cu atâta forta cu cata e necesara ca sa o ridice pe Bulbuc. Gulie avea 3,2 kg, Bulbuc are 10. Il cauta apoi sa-l prindă in zborul sau înspre tavan.
Ii schimba tot Mr. G scutecul la un moment dat. Si, cand sa-i traga pantalonii, da sa-l pună in picioare ca sa il imbrace. Ca doar cu Bulbuc asa facem.
Prima data când i-am avut pe amândoi in brate, la cateva ore dupa cezariana, ea mi s-a părut brusc foarte mare la trup. Încă mi se pare când ii vad unul lângă altul. Dar când o vad alergând super ocupata prin casa e doar prichinduta mea căreia ii cumparam încă haine de la raionul 18l. (Nu sufera de nimic, doar asa e ea mai mititica.)
Zilele trecute eram cu Gulie in brate si voiam sa îmi fac o cafea. Primul impuls a fost sa il pun in fund pe blatul din bucătărie ca doar asa fac si cu Bulbuc când nu vrea sa se dea jos din bratele mele.

B are aproximativ vârsta mea, o fetita de 3 ani si una de o luna si cateva zile. In plus, B are si cancer la sân, face chimioterapie din perioada sarcinii, urmează sa fie operata si sa isi piarda mobilitatea in bratul drept. Probabil si-o va recupera partial dupa lungi sedinte de fizioterapie. B nu a putut sa isi alapteze nicio clipa a doua născută.
Intr-o discutie cu sotul ei, ii spuneam ca ma simt tare rau dupa cezariana pentru ca nu o pot ridica pe Bulbuc in brate. De cum mi-au iesit cuvintele pe gura mi-am dat seama de absurditatea lor.