In liceu, aveam un coleg care-mi trimitea muzica tot timpul. Era colegul meu de banca de la bio pentru ca, daca cititi blogul asta de suficient de mult timp, stiti deja ca eu am avut in liceu numai colegi de banca, nu colege de banca. Intr-o excursie, am dormit cu el pentru ca in camera noastra se inchisese una din fete si nu lasa pe nimeni inauntru, dar nu m-a atins nici macar cu varful degetului.

Abia mai tarziu mi-am dat seama cat de timid era, nu avea curajul nici macar sa-mi dea de inteles ca ii place de mine. Dar a continuat sa-mi trimita muzica pana intr-o zi, cand infantilismul unuia dintre colegi a iesit la iveala si a inceput sa faca misto de mine si de el, asa ca eu i-am raspuns senina: Dar nu-mi place de el, chiar n-aveam unde sa dorm in excursie! chestie care cred ca l-a afectat o multime pe iubitorul nostru de muzica, care defapt era iubitor de mine pentru ca m-a intrebat cu mult repros in glas: Atunci de ce mi-ai mai cerut muzica?

Nu stiu care sunt exp