Adunăm zilnic momente. Ne lăsăm conduși de stări, emoții. Și existăm. De trăit, ne facem prea puțin timp. Strângem experiențe. Și totul pe fugă. Parcă butonul stop nu există în viețile noastre. Ne alarmăm des și uităm cum să ne hrănim inima cu cele mai bune alimente: bunătate și iubire. Și când vine momentul în care universul ne oferă semne ori fugim, ori stăm și ne amuzăm precum niște copii de vreo pățanie. Gândurile noastre se duc undeva în imensul eter și rămân suspendate acolo până la timpul potrivit. Acel timp în care noi am ajuns să percepem conștient anumite lucruri și să privim în jurul nostru cu alți ochi...cei ai cunoașterii. Și când efectele gândurilor vechi se răsfrâng asupra noastră atunci avem de-a face cu un veritabil flashback. Suntem teleportați instantaneu și inevitabil în momentul X pentru a avea parte de momentul O și atunci realizăm că propriile noastre gânduri păstrate în noi și-au îndeplinit misiunea: aceea de a ne arăta cine deține de fapt controlul asupra noastră. Nu corpul, ci mintea.

Undeva, în această clipă alte gânduri sunt pierdute în univers și se joacă cu destinul altcuiva. În această secundă, privesc amuzată efectele gândurilor trecute și trag o linie între sfârșit și început. Jocul este abia la un nou început.