Ploua. Perdea de lacrimi din nori ce spala orasul murdar...plin de jeg si jeguri. Ploaia...erou al zilelor prea calde si al pamantului crapat. Ploaia..clipe de tandrete intre doua corpuri...unul rece, altul cald, copil al cerului. Clipa de liniste, clipa de uitare. Am nevoie de o ploaie zdravana de vara. Sa ies si sa alerg printre picaturi, sa privesc fulgerele si sa ma cutremure tunetele. Am nevoie de un somn pe timp de ploaie, pe o prispa deschisa si sa ma trezeasca picaturile aruncate de vant. Sau ploaie in padure...iar eu sa ii privesc dansul din cabana mea mica din lemn. Vreau sa imi pot asculta din nou gandurile printre picaturile ploii fara sa am mintea incarcata de nimeni si de nimic. Vreau liniste si picaturi de ploaie. Atat. Astept sa ploua...