Sentiment de toamnă

lui Ionel Bota

Abia clipești o dată și e noapte

În loc de mere stele grele coapte

Apleacă cerul până la pământ

Doar mâna s-o întinzi în negrul vânt

Și să apuci un bulgăr de lumină

Și esti tu însuți lamură deplină

Și frunză ești, scânteie-n cerul viu

Ars de culori ca de veșmintul sacru

Al preotului marelui pustiu…

Sloboade creanga stelelor bogată

Tu vis al meu cu stilul într-o mână

Îndepărtează cerul de țărână

Trage-ntre el și ochiul meu fărmata

De greieri sită, smalțul zimțuit

Ninsoarea lunii, bruma ne-ncepută

Și lasă-mă pe veci rătăcitor

Prin crângul rar al dinților de lapte

Unde o dată doar clipești și-i noapte…

(Reșița, oct. 2014)