Când ai să fii bătrână

Când ai să fii bătrână şi căruntă

Şi picotind la foc, această carte

S-o iei, să-ţi nălucească de departe

Privirea ta cu umbre dulci, profundă.

În ceas de clară graţie lumească,

Fals sau adânc, atâţia te-adorară,

Dar suflet pelerin şi faţă-amară

Doar unul a fost vrednic să-ţi iubească.

Încovoiată peste-aprinsa vatră,

Trist vei şopti cum a trecut Iubirea

Cum printre stele şi-a ascuns privirea

Şi după steiurile mari de piatră.