Îngropat în idee

Nu am murit, sunt îngropat în idee,

au aruncat peste mine ultima lopată de zăpadă,

ating rădăcinile stelelor,

plante de apă pe un cer lichid…

Aşteptaţi un semn de la mine,

da, nu am murit, e bine în poem,

îl poţi trage cu o cheie simplă,

trebuie doar să ai cheia,

asemenea ceasurilor vechi din secolul trecut.

Poemul nu indică ora exactă,

dar ştii ce vremuri trăieşti,

se pot face batiste din cămaşa poetului,

pătate de sângele curs din idee…

Câteva cuvinte puse unul lângă altul

ar putea forma un trup de balerină pe trecerea de pietoni…

C Stancu ©

Foto: Zid de Cetate (Deva)