REŢEAUA LITERARĂ
Se dedică scriitorilor ale căror cărţi
au fost arse, distruse, cenzurate, ignorate…
Libertatea care te face să renunţi,
stresul libertăţii e mai periculos decât aerul
împletit de curcubee;
toţi scriu, nimeni nu citeşte,
viaţa online: nimicuri, mici drame, plictiseala din balcon,
lipseşte un singur lucru - viziunea…
Cărţile de hârtie se pierd ca păsările care zboară prea înalt,
cad în albastru,
e o tensiune inexplicabilă între cei care nu citesc şi cei care citesc,
o tensiune ca între două fiinţe paralele pe viaţa,
se văd dar nu se întâlnesc.
Îmi voi da foc acelor cărţilor,
staţi liniştiţi, nu va fi nici o dictatură,
cu toate că sunt destine închise în cuvinte tipărite,
carne în ambalaj sofisticat, impenetrabil…
Am doar un simplu mediu de stocare date,
nu mai mare decât fluturele din fereastră,
dar acolo e prinsă în capcană biblioteca lumii,
poate Biblioteca Vaticanului, ori cea din Alexandria…
Am pus în buzunar mediu acela de stocare date
ca pe o cutie de chibrituri.
Citisem undeva, cândva că Dumnezeu e un foc viu,
ei, venise vreme să-mi dau foc cărţilor captate în pagina bidimensională,
de bună voie şi nesilit de nimeni…
Poetul stă la fereastră şi priveşte: plouă gri şi orizontal…
Constantin Stancu ©
