ACUM, ORICE TIMP POATE FI PREA
TÂRZIU!
Portret
Pe Ioan Barb l-am cunoscut prin
anii 90, era un boem incurabil, iar rigoarea îi dădea bătaie de
cap. Uneori era boem intenţionat, fără motiv, iubea poezia, dar
renunţase să mai scrie versuri, s-a întors cu faţa spre jurnalism
pentru a se elibera în faptul divers zilnic, era curios,
provocator, judeca oameni, fapte, zile, furturi, viaţa aşa cum era.
Şi-a ars caietele cu poezii într-un demers de bravadă, nu le-a mai
recuperat niciodată, dar le-a trăit şi asta nu se
uită.
În acea perioadă a cunoscut
mulţi oameni, unii l-au uitat, alţii l-au dispreţuit, dar s-a ţinut
de familie, de unii prieteni, a dat un sfat, a câştigat un ban
pentru a-şi întreţine copiii şi soţia. Când au apărut
calculatoarele cu posibilităţi infinite de informare şi comunicare
s-a dovedit reticent, dar după ce a prins gustul picăturii de
infinit a înţeles că timpul nu mai avea răbdare cu el, scriitorul
îl căuta în gesturile zilnice, în nopţile tensionate, jurnalistul
îi dădea beţia necesară, beţia scrisului, era un fulger anemic care
îi străbătea mintea, familia îl chema la credinţă, prietenii la
aventuri imprevizibile…
Chiar a fost un moment când, din
pricina opiniilor sale de jurnalist, cei afectaţi de anchetele lui
Ioan Barb l-au dat în judecată, a fost purtat prin sălile
judecătoriei, dar la urmă a învins, dreptul la opinie este unul
normal într-o lume liberă. Apoi jurnalistul a avut curajul să dea
statul român în judecată pentru că fusese condamnat pe nedrept,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului[1]i-a dat
dreptate, în democraţie libertatea de opinie este
garantată!
Ioan Barb nu a făcut bravadă de
suferinţele sale, a reacţionat demn la o nedreptate, a văzut
viitorul ca pe o pradă.
Ioan Barb a fost muncitor,
jurnalist, şomer, consilier juridic, avocat, a urcat greu treptele
devenirii sale, a descoperit târziu secretul poemului şi al vieţii.
Dar a iubit viaţa… S-a simţit bine la Călan, în provincia poemelor
sale, a trăit modest şi a visat măreţ…
Am fost o perioadă colegi, avea
mari probleme cu disciplina, iubea mai mult conjunctura, inspiraţia
de moment, ulterior a înţeles că rigoarea, s-au rânduiala, făceau
parte din viaţă, apoi, brusc, prin anul 2010 a publicat un volum de
poezie intitulat Picătura de infinit, părea să fi recuperat
ceea ce abandonase din capriciu.
Viaţa îl
disciplinase.
Această rigoare i-a permis să
abordeze altfel problemele, a intrat în avocatură după un examen
destul de greu, a început să câştige mai bine, începuse să
înţeleagă faptul că viaţa nu-i o joacă şi nimeni nu-i cerea să fie
stăpânul jocului, ci doar un om care se bucura de sabatul său
interior, discret, cu pasiune, neînţeles, sau puţin înţeles. Şi-a
focalizat energia în redactarea unei reviste literare Algoritm
literar, iar contactele cu poezia, cu proza, cu eseul, cu alţi
scriitori, l-au maturizat, înţelegea că trebuia să devină
responsabil pentru sufletele celor împătimiţi de frumos, familia sa
creştea, apoi descoperise o familie mai mare, cea din literatură,
ceva se mişca în netimpul său de poet.
Bineînţeles că a primit
reproşuri pentru modul cum făcea revista, erau scriitori care se
simţeau jicniţi pentru o poziţionare lângă un alt scriitor pe care
îl considerau minor, pentru mărimea literei, pentru un vers sau un
poem. Ioan Barb înţelegea că trebuia să-şi urmeze drumul, era unul
al său, neştiut de nimeni, doar de Dumnezeu, un fel de val îl
prinsese, trebuia să se lase dus de el, să plutească demn spre alte
zări.
A fost şocat să constate că a
venit o vreme când lumea se depărata de el,
nu-i mai scria cronici, comentarii, note
literare la volumele sale, sau pentru reviste. Totul a început în
momentul în care a intrat în Uniunea Scriitorilor din România,
Filiala Sibiu.
Liniştit, Ioan Barb şi-a scris
poemele, le-a trăit, a redescoperit taina vieţii sale, era în
Babilon, dar avea şansa unei sărbători infinite, devenise vier, cel
ce lucra în via sa, nu în via altora. Avea ceva de spus, are ceva
de spus, speranţa dă consistenţă zicerilor sale. Deschiderea spre
scrierile contemporanilor, accesul la informaţie prin intermediul
internetului, studierea vechilor texte biblice într-o manieră
proprie, lupta pentru pâinea cea de toate zilele, apariţia copiilor
la o vârstă înaintată, rugăciunea zilnică şi încăpăţânarea, l-au
făcut să redescopere poezia ca un mod de rugăciune, de spovedanie,
de eliberare din captivitatea interioară…
Rigoarea l-a schimbat, căci
poezia înseamnă disciplinare la modul absolut: luciditatea în faţa
glasului blând şi dulce care coboară în inimile
oamenilor.
Pe viitor Ioan Barb are nevoie
de răbdare, va fi înţeles tot mai greu, va fi invidiat, se va
supăra pe greşelile proprii, va pierde prieteni, va descoperi
oameni, copiii vor creşte şi-l vor trage de barbă, va pierde multe
pentru a regăsi altceva, pentru altundeva, căci sub via fiinţei
plâng strugurii…
· A fost reporter
corespondent la Curierul Naţional.
· A fost Redactor la
Ziarul Hunedoreanului.
· A fost Journalist la
Ziarul Curentul.
· A fost Correspondent
la CAPITAL.
· A lucrat la
Editor-in-chief
· Trăieşte în
Deva
· Căsătorit cu Barb
Sofia
· Din Calanul-Mare,
Hunedoara, Romania
Adresa de
contact:
https://www.facebook.com/barb.ioan.3?lst=100002116316161%3A100001166914203%3A1509695105
Opere:
- Tăcerea ca o flacără, poeme - Ed. Călăuza, Deva, 1998
- Picătura de infinit, poeme, Ed. ATU Sibiu, 2010,referințe critice, coperta IV, Silviu Guga.
- Sub via ființei plâng strugurii, poeme, Ed. ATU, Sibiu, 2010, referințe critice, coperta IV, Cornel Ungureanu, Ioan Radu Văcărescu.
- Babilon, poeme, Ed. Brumar, 2011, prefață, Cornel Ungureanu.
- Sabatul Interior, peme Ed. Limes, 2011, referințe critice, coperta IV, Ioan Moldovan.
- OSTATEC ÎN CER, antologie poeme, Ed. TipoMoldova, Iași-2012.
- ORAȘUL SCUFUNDAT, proză scurtă, Ed. "Cenaclul de la Păltiniș", Sibiu-2012.
- Meditând închis în ochiul ciclopului, poeme, Ed. Brumar, Timișoara, 2013, referințe critice, coperta IV, Al. Cistelecan.
- Etc.
Volume
colective
- Sub arcuri de lumină, Deva, poeme, 1979, debut, Coordonator prof. Silviu Guga.
- Harfele harului, poezie creștină, Ed. Corvin, Deva, 2007, coordonator Eugen Evu.
- Amprente literare, vol.1 și vol 2, vol 3, poeme, Ed. RBA Media, București, 2010,2011, coordonatori Geanina și Crisian Lisandru.
- Antologiile Revistei Singur, volum poezie, 2010, Ed. Grinta Cluj, coordonator Ștefan Doru Dăncuș.
- Antologiile Revistei Singur, volum proză, Ed. Grinta Cluj, coordonator Ștefan Doru Dăncuș.
- Semințe literare, antologie, poeme, coordonator Daniel Lăcătuș, Ed. PIM. Iași, 2010.
- Tratamente pentru inimă, poeme, volum colectiv, 5 autori: Liviu Ioan Mureșan, Teodor Dume, Alexandru Gheție, Ottilia Ardeleanu, Vali Slavu, Ioan Barb, ed. STUDIS - Iași, 2011.
- Poetic@, antologie, 45 de autori, Ed. ART BOK Bacău, 2011, coordonator Cristina Ștefan.
- Romeo și Julieta la Mizil, poeme, Mizil, 2011.
- Antologia ARGOTICA, Ed. ATU, Sibiu - Hermannstadt, 2011, coordonator Călin Sămărghițan.
- Antologia Cuvântul în timp, Ed. Grinta - Cluj, 2011, coordonator Gabriel Cojocaru.
[1]Cauza
Barb vs Romania ( nr. 5945/03)
Reclamantul, Ioan Barb, este cetăţean roman, s-a născut in anul 1960, este de profesie jurnalist si locuieşte in localitatea Călan , judeţul Hunedoara. Cazul înaintat CEDO priveşte condamnarea lui Ioan Barb pentru calomnie, acesta publicând un articol despre un om de afaceri, preşedintele unei filiale a Forumului Democrat German si compania sa, care oferea intermedierea de locuri de munca în Germania şi cursuri de limba germana. Articolul sugera ca omul de afaceri ar fi înşelat mai multe persoane prin promiterea unor locuri de munca in Germania. Plângerea reclamantului invoca încălcarea articolului nr.10 privind dreptul la libera exprimare,din Convenţia europeana . Conform acestui articol, orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice si fără a tine seama de frontiere. CEDO a hotărât, in unanimitate, ca articolului nr. 10 din Convenţie a fost încălcat si a decis despăgubirea reclamantului cu suma de 1000 euro. De asemenea, statul roman este obligat sa plătească si onorariul pentru avocatul reclamantului , in valoare de 1781 euro. –
Reclamantul, Ioan Barb, este cetăţean roman, s-a născut in anul 1960, este de profesie jurnalist si locuieşte in localitatea Călan , judeţul Hunedoara. Cazul înaintat CEDO priveşte condamnarea lui Ioan Barb pentru calomnie, acesta publicând un articol despre un om de afaceri, preşedintele unei filiale a Forumului Democrat German si compania sa, care oferea intermedierea de locuri de munca în Germania şi cursuri de limba germana. Articolul sugera ca omul de afaceri ar fi înşelat mai multe persoane prin promiterea unor locuri de munca in Germania. Plângerea reclamantului invoca încălcarea articolului nr.10 privind dreptul la libera exprimare,din Convenţia europeana . Conform acestui articol, orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice si fără a tine seama de frontiere. CEDO a hotărât, in unanimitate, ca articolului nr. 10 din Convenţie a fost încălcat si a decis despăgubirea reclamantului cu suma de 1000 euro. De asemenea, statul roman este obligat sa plătească si onorariul pentru avocatul reclamantului , in valoare de 1781 euro. –
SURSA:
www.avocatnet.ro–
http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_13304/CEDO:/Despagubiri/pentru/incalcarea/dreptului/la/libera/exprimare.html#ixzz1nNW3PGbA
