ACUM, ORICE TIMP POATE FI PREA TÂRZIU!
Portret
Pe Ioan Barb l-am cunoscut prin anii 90, era un boem incurabil, iar rigoarea îi dădea bătaie de cap. Uneori era boem intenţionat, fără motiv, iubea poezia, dar renunţase să mai scrie versuri, s-a întors cu faţa spre jurnalism pentru a se elibera în faptul divers zilnic, era curios, provocator, judeca oameni, fapte, zile, furturi, viaţa aşa cum era. Şi-a ars caietele cu poezii într-un demers de bravadă, nu le-a mai recuperat niciodată, dar le-a trăit şi asta nu se uită.
În acea perioadă a cunoscut mulţi oameni, unii l-au uitat, alţii l-au dispreţuit, dar s-a ţinut de familie, de unii prieteni, a dat un sfat, a câştigat un ban pentru a-şi întreţine copiii şi soţia. Când au apărut calculatoarele cu posibilităţi ...